6 obiceiuri proaste ale românilor, pe Facebook

0

Atunci când trăiești în România, te obișnuiești destul de repede cu faptul că aici se îmbină toate modele cosmopolite din occident cu tradițiile balcanice depășite, ceea ce duce la un mix destul de dubios de mofturi. Și nicăieri nu se vede asta mai bine decât pe Facebook, unde românii îți arată că putem aduce mioriticul chiar și pe cea mai mare rețea de socializare din lume.

Pe de altă parte, era o zicală americană drăguță care spunea „Hate the sin, not the sinner”, deci în loc să-i trolăm cu nume și prenume, poate ar fi mai bine să luptăm cu obiceiurile astea nefaste în sine. Mai jos ți-am făcut o listă cu șase dintre cele mai iritante mofturi în care picăm cu toții pe Facebook și de care ar trebui să ne lecuim.

Apropo, dacă ai și tu obiceiuri d-astea amuzante sau te sâcâie alții cu ale lor, bagă un ochi pe lenovomoto.ro, unde poți să postezi mofturi amuzante și să primești conținut exclusiv la schimb.

OAMENII CU CINCI MII DE PRIETENI CARE „FAC CURĂȚENIE ÎN LISTĂ”

Facebook este un mediu destul de facil și ușurel, ceea ce OK, pentru că-n lumea asta în care suntem supraîncărcați de informație avem nevoie de puțină destindere. Din păcate, toată superficialitatea asta ne dă unora dintre noi impresia că numărul de friends sau de like-uri înseamnă ceva concret, un fel de performanță personală cuantificabilă în viața reală.

Una e să trăiești în bula ta magică în care ceea ce faci pe internet contează, dar când începi să-i insulți gratuit pe alții sau s-o arzi cu aere de superioritate e deja o problemă. E trist când românii care ajung la cinci mii de prieteni sunt loviți brusc de un val de celebritate, se consideră influenceri și încep să se laude că urmează să dea o serie de unfriend-uri, ca să aibă loc de fani noi.

Citește și: De ce îți dau oamenii, de fapt, like la postări pe Facebook

Unii dau ultimatumuri agresive în care-i amenință pe cei fără poze de profil sau pe cei care au dat like la anumite pagini că vor fi șterși, ca niște pastori care-și amenința turma că vor fi excomunicați, dacă nu se căiesc. Alții le transmit celor care au scăpat din epurarea listei de prieteni că ar trebui să fie recunoscători, pentru că încă mai văd mesajele lor fine și sublime. Din păcate, singurul efect al moftului ăstuia e că ți se curăță singură lista de prieteni de toți oamenii care nu-ți înghit aroganțele.

POSTĂRILE DE PESTE O PAGINĂ A4 N-AU CE CĂUTA PE FACEBOOK

Unul dintre cele mai mari mistere din cercurile de marketing e de ce nu merge deloc rețeaua Twitter în România, deși o folosesc la greu toate popoarele din jurul nostru, nu numai cele din occident. Unii au găsit tot felul de soluții complicate pentru asta, dar cred că răspunsul e mult mai simplu: Ne place să scriem al naibii de mult, iar cele 140 de semne dintr-o postare pe Twitter sunt mult prea puține pentru orgoliul nostru de grafomani.

E trist când dai de un status captivant, apoi, când apeși pe Continue Reading, te trezești cu o compunere de zece pagini, pe care n-ai cum s-o citești fizic pe mobil și ar fi o corvoadă pentru ochi chiar și pe PC.

Amuzant e că fix oamenii care scriu statusurile astea interminabile se miră după aia că primesc comentarii de la unii care le-au citit pe diagonală textul și n-au înțeles nimic din el. Dacă oamenii chiar ar avea răbdare să consume informațiile într-un format d-ăsta de nuvelă, știrile de la TV nu ar dura maximum trei minute.

Înțeleg de ce comprimarea unui text pentru claritate e o lecție destul de grea pentru cei care au copilărit cu literatura clasică, care a fost scrisă într-o vreme când autorii erau plătiți la kilogramul de carte, nu după calitatea scrierii. Problema e că pe o rețea de socializare axată pe viteză, concizie și poze, genul ăsta de scrieri sunt sortite pieirii.

CITATELE MOTIVAȚIONALE CU TINE ÎNSUȚI SUNT UȘOR PATOLOGICE

Moftul cu citate motivaționale nu e unul pur românesc. Vine de la americani, care au lansat moda aia de citate cu Albert Einstein despre viață, iubire și altele, chit că n-au nicio treabă cu domeniul în care a profesat, dar sună bine pentru că-s truisme. A și multe dintre ele-s false.

Ce mi se pare într-adevăr balcanic la moda asta e modul în care anumiți artiști, consilieri sau bișnițari români s-au transformat singuri în meme, printr-un citat aleatoriu, gen: „Viața e frumoasă, dacă știi să o trăiești” sau „Dacă nu curge, pică”, pus peste poze alb-negru cu ei. Evident, în ipostaze în care par toți meditativi și profunzi.

E ceva care-mi amintește de cultul personalității din comunism în faza asta, mai ales când văd citatele alea triste care nu spun nimic. Cel mai bun mod prin care să-ți dai seama dacă un citat motivațional e penibil sau nu e să îl înlocuiești cu „Fii fericit!” sau „Fii mai bun!”. Dacă merge, înseamnă că omul ăla nu spunea nimic, doar încearcă să se promoveze gratuit prin tendința umană naturală de a promova idei pozitive banale exprimate complex. Nu-i da share, că doar îi hrănești aiurea orgoliul.

LIVE-URILE DESPRE NIMIC DISTRUG O IDEE BUNĂ A FACEBOOK-ULUI

Live-ul de Facebook e un concept foarte interesant în situații de criză, pentru că îți apare automat în feed, dacă ai cea mai mică legătură cu subiectul. De exemplu, în conflictul recent din Turcia, puteai să vezi, în direct, ce se întâmpla în diverse părți ale țării, de la oameni care transmiteau nonstop. E prima metodă coerentă de a te informa direct de la cetățeni, fără să treci prin filtrul unei organizații media, cumva o revoluție a comunicării.

Din păcate, dacă intri acum pe Facebook Live Map, în România, o să vezi doar niște adolescenți care vor atenție, un om care se tunde, o petrecere sau niște oameni plictisiți într-o excursie prin țară. Partea tristă e că, din cauza multor live-uri superficiale, am ajuns să dau block live videos tuturor prietenilor din listă. Și uite așa, cea mai utilă funcție a acestei rețele de socializare facilă se anulează.

În prezent, dacă unul dintre prietenii sau una dintre paginile de FB din newsfeed-ul meu vor transmite live vreo catastrofă, prima mea reacție va fi să blochez clipul, că am impresia că-mi bagă vreo porcărie pe gât și-mi consumă bateria la mobil. Și uite așa, pe principiul basmului cu băiețelul care a mințit de prea multe ori că vine lupul și nu l-a mai crezut nimeni când chiar a venit, s-a dus și funcția asta pe apa Sâmbetei. De-asta nu putem avea lucruri frumoase.

CÂND ÎI DAI TAG UNUI OM PE O POZĂ ALEATORIE, UN INOROG ÎȘI PIERDE CORNUL

Îți apare o notificare pe FB „Somebody tagged you in a picture”. Dai click pe notificare și vezi că e o poză cu un sfânt, o inimioară, o candelă sau un citat motivațional cu poza lui Petre Țuțea. Te enervezi și-i dai block sau unfriend. Cam ăsta e circuitul tag-ului în natura Facebook-ului mioritic.

E greu de zis ce împinge românii la moftul ăsta, în care își pun toată lista de prieteni pe o poză. Ar trebui să fie un gest de prietenie sau un mod superficial de a le trimite urări de sărbători tuturor, dar e privit ca o agresiune, o sâcâială cu o armată de notificări, care apar de la toți ăia care o să zică „Mulțumesc!” sub poză.

Cea mai bună metodă, testată de mine, prin care să convingi oamenii să nu mai îți dea tag pe poze stupide e să le arăți cum e. Pune o poză neutră cu niște praz, un cartof sau niște bujii și dă-le tag ălora care te spamează cu poze. Dacă îți zic ceva, explică-le că acum văd și ei cum e. Mi-a mers în opt cazuri din zece.

GLUMIȚELE DE PE PROFILURI FALSE ARATĂ CĂ UMORUL PROST NU MOARE NICIODATĂ

Știu că pare ciudat acum, dar, în prima fază, Facebook trebuia să fie o rețea de socializare inedită față de altelele, precum Myspace sau Hi5, prin faptul că nu te lăsa să ai conturi false. Te obliga să dai numărul de telefon, mailuri legitime, date personale, iar dacă-ți dădea cineva report chiar trebuia să scanezi buletinul ca să le dovedești cine spui că ești. Teoretic, nu puteai nici să folosești rețeaua dacă nu învățai la una dintre universitățile de elită din SUA. Era un fel de LinkedIn exclusivist, unde te combinai cu oameni.

E bine că rețeaua e la liber pentru toată lumea acum, dar tot e iritant să vezi că o bună parte din români repetă pe banda rulantă aceleași glumițe obosite la profil, gen „works at buzunarul lui tata” sau „studied at școala vieții”, ca să știi din start că ori nu fac nimic cu viața lor, ori sunt paranoici că oculta mondială vrea să știe de câți ani lucrează în IT.

Glumițele astea sunt ca prietenii ăia care încă îl mai imită pe Becali când ieși cu ei la bere, la cinci ani după ce-a epuizat Bendeac subiectul zi de zi la Mondenii, până n-a mai rămas nimic amuzant din el. N-o să se oprească niciodată, chit că nu mai râde nimeni la ele și probabil o să se traducă și la următoarea rețea socială, când dă Facebook ortul popii.

de Mihai Popescu

Share.

Comments are closed.