Cu cât vom FACE BINE oamenilor, cu atât mai mult bine se va întoarce la noi, cu atât mai fericiți vom fi

„….Ati mentionat corect ca pastor este acela care se daruieste altora. Daca pastorul nu face acest lucru, el inceteaza sa mai fie pastor si oile nu-l mai urmeaza. De fapt, oile stiu totul cu precizie. Nicio reclama, nicio promovare (PR) sau autopromovare (autoPR), cum se spune astazi, nu poate sa decida – oile merg dupa acela care se daruieste.

Aceasta se refera nu numai la pastori. Haideti sa cugetam: dar daca acest principiu ar sta la baza vietii omului? Daca noi ne vom darui altora? Noi vom fi pentru ei oameni buni.

Sunteti foarte tineri, insa timpul trece repede si, in curand, vine o vreme cand va veti intemeia familia voastra, cand va veti educa copiii. As dori sa va amintiti cuvintele, pe care Patriarhul vi le-a spus la bradul de Craciun de la Kremlin, in 2014: veti fi fericiti numai atunci cand va veti darui altora.

Trebuie sa ne amintim: cu cat vom face mai mult bine oamenilor, cu atat mai mult bine se va intoarce la noi, cu atat mai fericiti vom deveni. Cand tata are grija de mama, iar mama se ingrijeste de tata, amandoi sunt fericiti si familia este fericita. Iar cand vor inceta sa se daruiasca unul altuia, atunci se vor desparti pentru toata viata, iar copiii devin orfani cu parinti in viata.

Cand vorbim despre necesitatea de a ne darui altora, cand vorbim de necesitatea binelui, noi trebuie sa ne amintim ca astazi, ca de altfel mereu, multi oameni asteapta de la noi o atitudine buna, sa le facem bine. Si astazi, inainte de toate, ma gandesc la copiii orfani, la cei care sunt in case de copii, care n-au nici mama nici tata. As dori sa va chem, in primul rand pe drept-credinciosi, sa-i infiati pe orfani, sa nu va fie teama. Niciodata cel care va infia, care se daruieste pe sine acestor copii, nu va fi nefericit – el va primi binele insutit.

Astazi am intrat in sala impreuna cu o fetita – Mila -, care se afla aici. Am facut cunostinta. Ea traieste intr-o casa de copii, dar eu ma rog ca sa apara tata si mama, care sa o ia si sper ca acest lucru se va intampla.

Uneori ne opreste si faptul ca acel copil, pe care vrem sa il adoptam, pare ca nu se potriveste – am vrea o papusica frumusica, sanatosica. Iar aici se afla principala intrebare: pentru ce adoptam copii? Pentru propria distractie, propria placere? Sau pentru a ne dedica pe sine altora? Daca pentru distractie si placere, atunci nu trebuie sa-i luam. Educarea copiilor nu este o distractie, este intotdeauna o munca enorma. Dar daca il luam pe acela care are un handicap innascut sau dobandit, o anumita maladie – noi facem o lucrare mareata si sfanta, scrie ortodoxia.me.

Eu am pomenit, nu o singura data, o pilda minunata, cum unul din stapanii nostri, care isi ducea ascultarea peste hotare, in vremurile grele de dupa scindarea Uniunii Sovietice a infiat un baietel. Acest copil a fost victima Cernobilului, era foarte mic – avea trei sau patru ani. A fost adus cu un microbuz din Rovno, cand ma aflam acolo, unde locuieste acest arhiereu. Impreuna ne-am dus sa il luam pe acel baietel. El nu putea sa mearga, manutele si piciorusele ii erau strambate, sira spinarii era incovoiata. Medicii au spus ca trebuie sa suporte mai bine de 30 de operati complicate, ca sa poata merge si trai printre copiii sanatosi. Atunci stapanul a spus: „Eu il voi infia pe acest baietel.” M-am uitat la copil, m-am uitat la stapan si am zis: „Poate pe cineva sanatos sa infiezi?” Raspunsul a fost remarcabil: „Pe cel sanatos oricine il va infia. De aceea vreau sa adopt un copil bolnav, ca sa se insanatoseasca”. Acum acest baiat isi face studiile la universitate si este sanatos.

Am adus acest exemplu ca sa fie clar: cand luam copii nu prea sanatosi, dar minunati, capabili, si depunem tot sufletul pentru cresterea lor, noi devenim pastori, devenim fericiti si dragostea ce vine ca raspuns ne infrumuseteaza viata in culori minunate, ne face fericiti.

V-am relatat aceasta istorioara ca sa va ilustrez ceea ce ne-au spus copiii despre pastorie. Pastoria este cu adevarat capacitatea de sacrificiu si acest sentiment, aceasta responsabilitate, aceasta datorie apartine nu doar slujitorilor bisericii. Noi trebuie sa fim pastori unii pentru altii – parintii pentru copii, copiii mai mari pentru cei mai mici. Atunci se va schimba viata intregului nostru popor, va fi mai multa lumina, bucurie, pace, bunatate, prin urmare, noi vom fi mai vitali, mai putin receptivi la ispite, tentatii si la tot ceea ce se prabuseste acum asupra constiintei noastre, in special asupra constiintei tinerilor.”