Până la LACRIMI ! Un bătrân îi cântă o melodie de dragoste soţiei de 93 de ani care se află pe patul de spital

0

Dragostea lui era pe patul de moarte. Ce a făcut acest bătrân este emoţionant. “Am avut norocul să pot filma superbul momentul”
Laura şi Haward Solari, protagoniştii acestui impresionant material video, au fost căsătoriţi 73 de ani.

Nepoata celor doi a surprins minunatul moment în care bătrânul de 93 de ani îi cântă soţiei sale de 92 de ani, care se afla pe patul de spital.
“Bunica se afla în spital. Era una dintre ultimele ei zile din viaţă. Am avut norocul să pot filma acest moment superb dintre cei doi.

Bunicul îi cânta melodia ei preferată de dragoste, cântecul lor. La întrunirile de familie, cântau împreună acest cântec”, spune nepoata celor doi bătrâni.

Mi se stabilea o oră de vizită şi aveam grijă să fiu la uşa lor la timp. Mă primea de fiecare dată Domnul, care se scuza că o face în halat, îmi săruta mâna, îmi indica locul unde să-mi las haina, îmi arăta unde să iau loc. Doamna se pregătea de vizită în camera ei, şi aştepta semnul Domnului ei, că am sosit. Când apărea, cu machiajul proaspăt, cu bijuteriile ataşate, îmbrăcată elegant, ne pupam, ne aşezam şi începea conversaţia. Poveşti uimitoare de viaţă îmi servea Doamna, cu glume inteligente mă destindea Domnul. După câteva minute, o sonerie. Ştiu, le mărturiseam, e gata cafeaua la ibric! Cea mai bună cafea pe care am băut-o vreodată, „cea mai bună din sud-estul Europei”, mă completa Doamna.

Căci era făcută de Domnul ei, care o şi aducea. Tot el îmi umplea ceaşca, şi îi punea şi soţiei, doar puţin, să nu-i facă rău. Da, îmi aminteam, la fiecare întâlnire cu ei, de dragostea la bătrâneţe despre care a scris Paleologu. Dar ca să existe la bătrâneţe, nu trebuie să fi existat dintotdeauna?

Grija esenţială era celălalt. Şi bucuria mare a unuia era să spună ceva frumos despre partenerul de viaţă, mai curând decât despre sine însăşi. Luau toate deciziile împreună, se sfătuiau în privinţa celui mai mărunt lucru, până şi vizita mea era decisă de comun acord. El o apela cu „Ţuca”, ea cu „Ianoş”, ea fiind Cleopatra, el Ioan. Participarea unuia la viaţa celuilalt părea totală, fără să fie sufocantă. O înţelepciune a iubirii pe care o căpătaseră poate cu trecerea anilor…. Specialişti în acelaşi domeniu, fizică teoretică.

Au avut locul de muncă în aceeaşi universitate, la aceeaşi catedră, şi-au scris împreună cărţile. Pentru cei mai mulţi, acestea ar fi impedimente, neajunsuri ale relaţiei. Pentru ei, doar o completare fericită a vieţii intime. Nici un gest al lor nu era egoist, nici un cuvânt nu era împotriva celuilalt. Chiar aveam impresia, urmărindu-i, că lui Dumnezeu îi ieşise în sfârşit lucrul cu jumătăţile perfect potrivite.

Nu era însă doar grija unuia de sănătatea celuilalt, de care vorbea Paleologu, nu erau numai gesturile de alint încă prezente, dar şi ritualul dragostei intact. Doi oameni pe care bătrâneţea nu i-a îndepărtat de pasiunea lor, pe care vârsta nu i-a ruşinat în iubirea lor. Îşi asumau anii fără să se amăgească, percepându-le farmecul, mai mult decât neputinţele. O dată pe săptămână, bătrânii mei tot mai făceau o baie „cu de toate”, un răsfăţ curat, împreună.

Share.

Comments are closed.