Totusi, iubirea – Adrian Paunescu

0

Si totusi există iubire,Si totusi există blestem,Dau lumii, dau lumii de stire, Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe, Si totusi murim repetat, Si totusi mai cred în pereche, Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume, Un pat, întuneric si tu, Intrăm în amor fără nume, Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse, Retele pe căi au căzut, Un mare pustiu pe cuprins e, Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee, Eu însumi mă simt Dumnezeu, Continuă lumea femeie, Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici, Aici suntem noi luminosi, Se ceartă-ntre ele biserici, Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există, Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă, Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele, Cu capul mă sprijin de cer, Tu esti în puterile mele,, Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea, Mă-ntorc la silaba dintâi, Prăval peste tine pădurea: Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire, Si totusi există blestem, Dau lumii, dau lumii de stire, Iubesc, am curaj si mă tem.

Adrian Paunescu

Daca ti-a placut, te invitam sa distribui acest cantec (poezie)

Share.

Comments are closed.