2 minute de citit pentru o înțelepciune de-o viață – Nu uita că totul se întoarce în viață…

Au fost, s-au dus și au revenit vremurile grele, fiule, a spus bătrânul.

„Încă de când mă știu, am dus o viață grea… dar parcă acum e mult mai greu decât a fost. Viața obișnuită să fie mai ușoară înainte. Oamenii nu aveau mult, dar inima lor era împăcată cu ceea ce aveau, era plină cu altceva: cu dragoste și respect pentru cei dragi.

Tata era tata, mama era mama și copilul… era doar un copil nevinovat. Astăzi, din ce în ce mai mulți oameni în întreaga lume se spală cu propriile lacrimi căci fericirea, pentru mulți dintre ei, nu este decât un cuvânt desprins dintr-un basm.

Dacă mă întrebi pe mine, fiule, nu am mai simțit nici măcar o frântură de bucurie și pace de foarte, foarte mult timp. Nici măcar nu-mi amintesc, fiule, când am râs ultima oară cu adevărat, cu inima, când am râs ultima oară din tot sufletul.

I-am spus în mai multe feluri… mi-a părut rău să admit că într-un final să-i spun vieții doar… „o viață”, ca oricare alta. Nu-mi trăiesc viața într-un fel anume. Dacă mă întrebi de copiii mei, ei sunt buni cu mine.

Tot ce-mi doresc eu este ca lor să le fie bine. Și ei, la rândul lor, au viața lor, familie, copii. Vin și ei și mă vizitează când pot, cum pot, îmi aduc ce pot.

Eu îi aștept, uitându-mă pierdut pe geam. Nu știu unde mă uit, mă uit departe, cât mai departe… Însă atunci când copiii mei vin la mine, este ca și cum soarele îmi zâmbește. Și mie soarele îmi zâmbește foarte rar. Îmi spun că au foarte multe treburi, obligații și că le este greu să vină să mă viziteze des. Când vin să mă vadă, sunt pe fugă, grăbiți să plece. Dar eu îi înțeleg și tot mă bucur să-i văd.

Știi la ce mă gândesc, fiule? Că totul se întoarce. Tot ceea ce ne dă Dumnezeu nouă, oamenilor, se întoarce. Am fost și eu așa cum sunt copiii mei. Am fost și eu așa cu părinții mei.

Astăzi suntem tineri, suntem copii, mâine suntem părinți și bătrâni. Azi suntem puternici, mâine suntem slabi.

Cine știe ce se va întâmpla?

Acum, sunt așa cum sunt. Obișnuiam să fiu vesel, entuziast și voios dar s-au dus acele vremuri; acum stau și privesc pe geam și aștept. Așa cum părinții mei mă așteptau pe mine.

Ține minte, fiule! Totul ni se întoarce! Totul ni se întoarce…