Afacerea cu care Denisa Tănase a dat rateu. Denisa Tănase a dat muzica pe afaceri și anii petrecuți în antreprenoriat demonstrează că a luat o decizie inspirată. Cel care a încurajat-o să facă acest pas este soțul ei, Mircea Brânzei. Cei doi sunt parteneri atât în viața privată, cât și în afaceri. Denisa Tănase a acordat un interviu exclusiv pentru Playtech.ro, în care ne-a vorbit despre ce a învățat de la Mircea pe segmentul de afaceri, despre investițiile nefericite pe care le-au făcut împreună și despre cum se soluționează în cuplul lor discuțiile în contradictoriu.
Denisa, cum este viața de antreprenor?
Denisa Tănase: Viața de antreprenor este activă, imprevizibilă. Deși un antreprenor trebuie să fie calculat și să aibă toți pașii pregătiți, este și foarte mult last minute, e multă adrenalină. Dar e calea pe care am ales-o de câțiva ani încoace și care mă împlinește și mă bucură.
De ceva vreme ați intrat și pe piața imobiliară, cine se pricepe mai bine, tu sau Mircea?
La imobiliare, el se pricepe mult mai bine, așa cum la parfumuri și creme mă pricep eu. Dar este un domeniu pe care l-am descoperit împreună ca investitori, în primul rând. Asta se întâmpla acum 3 ani aproape, în 2019. Cumva, dintr-o glumă, pentru că noi mergeam foarte des în Dubai. Ne place Dubaiul foarte mult. La un moment dat, ne-am întrebat: oare cât ar costa un apartament aici? O întrebare retorică pentru noi, că oricum credeam că nu ne-am putea permite să ne cumpărăm la momentul acela.
Dar am descoperit așa, vrând să testăm pentru noi, proiecte extrem de avantajoase, prețuri mai mici decât ne imaginam și ceea ce ne-a atras cel mai tare a fost posibilitatea de a plăti în rate, cu rate direct la dezvoltatori, cu planuri de plată pe 5 ani am luat noi la momentul acela, rate inclusiv după preluarea cheilor, ceea ce din start îți amortizează o valoare destul de mare din suma totală a proprietății, pentru că amortizezi o parte din bani cu banii pe care îi obții din închiriere.
V-ați mutat între timp în apartamentul visurilor voastre?
Nu ne-am mutat, pentru că proiectele în care noi am investit încă nu sunt gata toate. Două dintre ele sunt gata, dar nu ne vom muta în ele. Practic, scopul pentru care noi le-am cumpărat este acela de a le face să producă, de a avea venit pasiv din ele. Le vom închiria.
Noi stăm cu chirie momentan. Dar noi oricum suntem nomazi, nu avem un loc al nostru. Teoretic, din decembrie ne-am mutat acolo, dar stăm și acolo, stăm și în România. Călătorim foarte mult prin lume. Ori avem deschideri noi de magazine, ori avem evenimente imobiliare, ori mergem la târguri. Nu avem un loc al nostru. Iar scopul investițiilor pe care le-am făcut acolo este să producă și le vom lăsa să producă.
Spuneai de două care vor fi gata în curând. Restul în ce stadiu sunt?
Restul sunt în faze de proiect, sunt în fază de construcție. În Dubai poți să cumperi și proiecte finalizate, dar beneficiezi mult mai mult din randamentul aprecierii de capital a investiției pe care ai făcut-o, atunci când cumperi în fază de proiect, pentru că accesezi cele mai mici prețuri, valoarea deja crește în timpul producției până este gata, când este gata crește și mai mult și sunt genul de proiecte pentru care noi am optat mai des, dar avem și două proiecte pe care le-am luat unul dintre ele fiind deja gata și celălalt aproape gata.
În câte proprietăți ați investit?
În destul de multe și am investit doar acolo. Dacă ar fi să facem o comparație, casa noastră din România este cu rate la bancă și nu ne-am îndurat să o plătim, pentru că revenind la viața de antreprenor despre care mă întrebai mai devreme, banii trebuie să circule și banii trebuie investiți și investiți cât mai smart, cât mai înțelept, iar acum Dubaiul este cu siguranță locul cel mai bun în care să îți investești banii și am preferat să investim acolo totul.
Care a fost cea mai importantă lecție pe care ți-a predat-o Mircea în legătură cu afacerile, cu investițiile?
Că investiția nu este cheltuială. Asta e cea mai importantă lecție. Mie, când am început să fac business, îmi era foarte teamă de cheltuieli. Îmi era teamă să angajez oameni. Îmi era teamă să plătesc salarii. Mă gândeam: dar dacă nu o să am să le plătesc salariile, ce o să fac? Și cred că sunt principalele temeri cu care orice antreprenor junior pornește la drum.
El mi-a explicat și m-am convins că atunci când ai angajați nu înseamnă cheltuială, ci investiție. Ei îți produc cel mai important lucru pentru tine, anume timpul. Atunci când ai oameni care lucrează alături de tine, tu ai mai mult timp să dezvolți. Timpul este un lucru neprețuit în business.
Și „cheltuielile”, pentru că dacă ai cheltuieli în stocuri, în marfă, în marketing, în reclamă, toate acestea sunt de fapt investiții care ți se întorc. Sunt niște bani pe care tu îi aloci într-o direcție, dar se întorc mai mulți înapoi.
Afacerea cu care Denisa Tănase a dat rateu
Se spune că din greșeli înveți, ce greșeli ai făcut până acum pe partea asta de business? A fost vreo investiție care nu a avut efectul scontat?
În ceea ce mă privește, nu. Cele mai nefericite investiții ca să spun așa ale noastre au fost cele dictate de Mircea, din păcate. A fost, de exemplu, în timpul pandemiei, investiție într-o linie de producție de măști.
Am cumpărat inclusiv măști gata făcute. Plus această linie completă care a costat destul de mult la vremea aceea. Ne-am dat ulterior seama că nu este domeniul nostru, că nu ne pricepem, că nu ne place.
Aruncam unul pe celălalt. Eu aveam business-ul meu și nu aveam tragere de inimă să mă ocup de măști, el la fel. Am învățat atunci că nu trebuie să cauți întotdeauna trendurile. Ce funcționează pentru alții, e foarte posibil să nu funcționeze și pentru tine. Trebuie să faci ceea ce îți place și lucruri la care să te pricepi cât de cât, nu lucruri noi care poate funcționează la tine, dar la alții nu.
În schimb, este absolut normal să ai și astfel de „afaceri” sau încercări eșuate de a investi. Dacă am ști dinainte ce afacere va funcționa și care nu, atunci am fi multimilionari cu toții. Este normal să avem și decizii bune și decizii mai puțin bune. Învățăm din toate.
Știi cum se spune: „Sometime you win, sometime you learn”. Noi de data asta am învățat, iar o altă lecție foarte importantă pentru mine în business e aceea de a nu mai face micromanagement, pentru că e ceva ce ține businessul pe loc și pe tine te consumă foarte mult într-un mod total distructiv și nefericit.
Tu și Mircea faceți o echipă imbatabilă pe plan profesional, dar timp pentru voi ca și familie mai aveți?
Da, avem. Ne ajută foarte mult faptul că suntem tot timpul împreună, călătorim împreună, ne așezăm proiectele în așa fel încât să ne putem ocupa de toate, dar să fim și împreună.
De exemplu, deschidem magazin în Copenhaga. Am făcut eveniment imobiliar în Copenhaga. Avem eveniment în Bruxelles. Am făcut eveniment imobiliar în Bruxelles. Atunci, ne urmăm unul pe celălalt și ne susținem reciproc.
Da, în fiecare dimineață ne trezim împreună. În fiecare seară adormim împreună. Povestim despre lucrurile pe care le avem de făcut, care ne unesc mai mult, cred. Adică nu simt că sunt distructive. Din contră, simt că ne apropie mai mult. Avem scopuri comune și cred că asta este esențial într-o familie.
Mă gândesc că există la un moment dat, pe fond de oboseală, de stres și discuții în contradictoriu. Cum gestionați o astfel de situație?
Da, absolut există. E normal ca de foarte multe ori să avem păreri diferite și de obicei fiecare își argumentează părerea. Eu sunt o persoană foarte calmă. Sunt și foarte diplomată. Nu sunt o persoană conflictuală. Am momentele mele în care mă aprind, dar sunt mai rare decât cele în care dacă se iscă un conflict nu-l las să escaladeze.
Mircea este mai temperamental decât mine. Dar cred că este important să facem cu schimbul cumva și ne simțim unul pe celălalt. Când unul dintre noi se enervează, celălalt întotdeauna calmează. Ce ni se întâmplă foarte des este că dacă ne enervăm să începem să râdem. Să ne dăm seama că, de fapt, este o prostie și practic nu avem cum să ne certăm.
Putem să discutăm în contradictoriu, putem să ne enervăm, putem să ne supărăm. Dar nu ne certăm la modul de a nu mai vorbi unul cu celălalt. Până la urmă, suntem familie. Nu ai cum să te cerți până la punctul acela.
Sursa: playtech.ro
