Mulți dintre noi avem un bunic preferat pe care ni-l amintim cu drag. Îl simțim din nou aproape de fiecare dată când facem ceva unic și special învățat de la el. De exemplu, atunci când gătim o prăjitură după o rețetă de la bunica sau ne tratăm cu un remediu natural recomandat de bunicul nostru.

Îi păstrăm vii în amintirile noastre de fiecare dată când ne concentrăm asupra a ceea ce este cu adevărat important în viața unui om: amintirea celor dragi și persoanele cele mai importante pentru noi.

Cea mai importantă moștenire lăsată de bunicii noștri constă în experiențele și valorile pe care ni le transmit și pe care le ducem mai departe, chiar și după ce ei nu mai sunt. Bunicii nu mor niciodată, întrucât moștenirea lor spirituală dăinuie în timp, iar ei continuă să trăiască tăcuți în inimile noastre.

Într-o societate atât de concentrată pe bunurile materiale, amintirea afecțiunii bunicilor, poveștile pe care ni le-au spus și momentele deosebite petrecute alături de ei constituie cea mai mare bogăție pe care o păstrăm în sufletele noastre.

Moștenirea lăsată de bunicii noștri…Bunicii tăi pot să-ți lase o casă, o livadă de meri sau tacâmuri de argint vechi de sute de ani. Însă toate aceste bunuri nu valorează nimic în plan spiritual.

Bunicii au fost și ei părinți și ne-au ajutat să devenim cine suntem în prezent. Poate că au făcut anumite greșeli, dar acestea nu cântăresc mai mult decât tot binele pe care ni l-au făcut.

Chiar dacă s-au stins din viață, bunicii continuă să trăiască în inimile noastre și să aibă grijă de noi. Datoria noastră este de a-i menține mereu vii cu ajutorul unui dar de mare preț: amintirile.

Sursă Foto: Vlad Dumitrescu