Una dintre cele mai importante sărbători creştin-ortodoxe, sărbătoarea Învierii Domnului sau Sfintele Paşti este, pe cat de importantă, pe atât de plină de semnificaţii şi simboluri.
Lumânarea din noaptea de înviere reprezintă simbolul Învierii lui Hristos, al biruinţei Binelui asupra Răului şi al vieţii asupra morţii.
În noaptea de sâmbătă spre duminică credincioşii merg la biserică pentru a primi lumina Lui Hristos, astfel fiecare îşi pregăteşte, din timp, o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare va rămane aprinsă tot timpul săvârşirii Sfintei Învieri, după care fiecare om se întoarce acasă cu lumina aprinsă.
Lumânarea din noaptea de Înviere se aprinde când sunt copiii sau alți membri ai familiei bolnavi, când trecem printr-o încercare grea și dureroasă, când ne rugăm să ne lumineze Dumnezeu să luăm o decizie dificilă, când ne lovim de piedici mari și greu de trecut.
Această lumânare se mai aprinde când sunt furtuni puternice vara, când tună și trăznește peste casă.
De asemenea, se folosea lumânarea când se citeau rugăciuni pentru sănătate la dureri mari, dureri de oase, dureri de dinți și boli grele în familie.
În trecut, fetele mari, care se pregăteau să se mărite, obișnuiau să fure o bucată din această lumânare pentru vrăjile de dragoste pe care le făceau de Sânziene sau de Sfântul Vasile. Spre exemplu, era un obicei ca, în noaptea de Sf. Vasile, să se picure doar două picături de ceară din această lumânare într-un bol cu apă neîncepută.
