Ne plângem că Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile. În multe restriști ne-am rugat lui Dumnezeu și niciodată nu ne-a izbăvit! Cum nu ne-a izbăvit, mă mir, cânt, iată, am supraviețuit restriștilor, nu ele nouă?
Permite-mi o întrebare: tu Îl asculți pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele, atât în cel Vechi cât și în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i asculte pe oameni, cu condiția ca oamenii să asculte de El. Îl asculți tu pe Dumnezeu atunci când cauți ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlinești legile Lui Dumnezeu și ții rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă și să te asculte.
Dumnezeu S-a pogorât pe pământ și a spălat picioarele celor ce Îl iubesc. Mult se bucură Ziditorul nostru să-i asculte pe copiii Săi cei ascultători. Pe Moise, Avraam și Iacov, Ziditorul i-a ascultat în toate câte l-au rugat.
Și prin lucrări firești și mai presus de fire, El Și-a revărsat mila asupra celor care împlineau legea Lui. Dacă nu a vrut să asculte rugăciunile mele și ale tale, este pentru că ori nu am vrut noi să ascultăm poruncile din legea Lui, ori rugăciunile noastre nu au fost așa cum trebuie. Domnul a grăit prin Isaia poporului neascultător:
„De veți înmulți rugăciunea voastră, nu vă voi asculta” și puțin mai încolo: „De veți vrea și Mă veți asculta, bunătățile pământului veți mânca” (Isaia I, 15,19). Așadar, Dumnezeu ne ascultă când suntem ascultători și nu ne ascultă când suntem neascultători. Nu ascultă nici când cerem ceva păgubitor și lipsit de noimă. Apostolii Iacov și Ioan L-au rugat odată pe Domnul să pogoare foc din cer asupra satului unde nu voiseră să le dea găzduire. „Iar El, întorcându-se, i-a certat” (Luca 9, 55). Nu numai că nu le-a ascultat rugăciunea, ci i-a și iertat. Gândește-te și tu dacă rugăciunile tale au fost vrednice de un om și vrednice de Dumnezeu.
Încă ceva: de ce te rogi lui Dumnezeu numai în restriște? Prin aceasta pe tine te înjosești, iar pe Dumnezeu Îl jignești. Ziditorul nostru cere de la noi să simțim neîncetat că suntem în fața Lui și să avem neîncetat împărtășire cu El prin rugăciune. Neîncetat rugați-vă! Rugându-te lui Dumnezeu numai atunci când dă peste tine nenorocirea, faci din tine un cerșetor oarecare, iar pe Dumnezeu Îl rușinezi, fiindcă Îl chemi ca pe un pompier, numai atunci când îți arde casa.
Hristos ne-a dat dreptul să-L numim pe Tatăl Lui Tatăl nostru. Ce e mai dulce decât asta? Și ce e mai dulce pentru copii decât a fi în fața părinților? Să ne străduim neîncetat și noi, deci, să fim în fața Tatălui nostru Ceresc cu inima și gândurile și rugăciunile. Rugăciunea noastră în vreme de propășire și bucurie e ca un capital duhovnicesc care ne folosește la vreme de nevoie și suferință mai mult ca rugăciunea de o clipă făcută când vin zilele de restriște. Pace ție de la Domnul!
Sfântul Nicolae Velimirovici
