Cum reuseau sa se incalzeasca romanii acum un secol sau chiar jumatate de secol? Ei bine, isi faceau un pat pe soba. Privilegiatii care aveau parte de acest pat calduros erau in special copiii si batranii. Sarcina caloriferului care ne tine cald iarna de iarna, o avea acum 100 de ani soba.
Aceasta nu doar ca incalzea locuinta pe timp de iarna, ci era folosita si ca si „aragaz” pentru prepararea mancarii si ca si cuptor pentru paine, cozonaci si placinte, dar si ca si pat.
Potrivit etnologului din cadrul Complexului Muzeal Bistrita-Nasaud Mihaela Bolog, sobele cu pat au disparut acum 50 de ani, cand a inceput procesul de modernizare, iar oamenii fie s-au mutat la oras, fie au avut acces la mobila mai variata si au renuntat la sobele din caramida si lut cu pat. Soba cu pat a fost folosita cu succes pret de secole, nefiind casa la tara sau la oras care sa nu aiba asa ceva. Pana si capetele incoronate aveau o soba cu pat sau cu „laita”, o bancuta mica amenajata la doi pasi de foc, unde nobilii puteau sta la taclale.
„Aceasta soba era folosita o parte pentru a prepara mancarea, alta pentru cuptor, iar deasupra cuptorului era amenajat un spatiu, unde era intinsa o patura si dormeau copiii, in special. Parintii imi spuneau ca din cauza spatiului ingust acolo erau culcati mai mult copiii. Se urcau pe un scaunel pentru a putea ajunge acolo”, povesteste Iosif Ciunterei, un student la etnologie, pasionat de viata de la tara, ai carui parinti au avut in casa o soba cu pat in copilarie.
Femeile erau responsabile cu „lutuitul”
Interiorul sobelor era realizat din caramida nearsa, iar pe exterior aceasta era data cu lut si mai apoi zugravita. Pentru a reimprostata aerul si pentru a curata peretii de fumul depus, taranii erau nevoiti sa zugraveasca incaperile an de an, dupa trecerea iernii. Tot atunci erau carpite si sobele cu lut, unde acesta se fisurase pe timpul iernii si erau sugravite.
„Femeile „lutuiau” soba, adica o dadeau cu lut atunci cand se crepa. Dupa care, aceasta era zugravita in alb, pentru a arata mai bine. Aceste sobe erau facute de mesteri, care cunosteau procedeele. In fiecare sat existau mesteri „sobari”. Tot ei stiau ce lut trebuie folosit. Cred ca doar sasii de la oras aveau sobe din teracota, in rest, cam toata lumea avea aceste sobe din lut”, explica etnologul Mihaela Balog. Astfel de exemplare, cu soba cu pat si cu laita pot fi intalnite pana si in Castelul Bran, semn ca confortul adus de sursa de caldura era preferat si de capetele incoronate.
Sursa: arhiva.bzi.ro
