Poveste adevărată despre părinții care își urăsc nurorile – Cum își distrug părinții copiii

O poveste dureroasă despre părinți care își urăsc nurorile. Ce se întâmplă cu adevărat și cum își distrug proprii copii.

De luat aminte pentru toți părinții: la întrebarea de titlu sper să primesc răspuns de la cei care vor citi acest editorial, pentru că probabil va ajunge și în fața ochilor vreunei soacre…

Nu distrugeți iubirea, ci pe copiii voștri. Asta ar trebui să vă fie primul gând.

Există o artă prin care unii oameni îi fac să sufere pe alții și nu contează dacă i-ai greșit direct sau indirect, acei oameni care întreprind bine arta de a face zile amare altcuiva, vor face rău indiferent cât ai lupta să le demonstrezi că vrei ca totul să fie în armonie. Desigur, astfel de persoane întâlnești la tot pasul: la serviciu, printre prieteni și chiar la ghișeul de la bancă.

Dar ce te faci când ai un astfel de om acasă, și se numește SOACRĂ?!

Mă uit cu stupoare cum se destramă zeci de cupluri în jurul meu din cauza mamelor de băieți sau de fete.

O soacră care nu-și iubește și nu-și respectă nora nu are aceste sentimente nici pentru propriul fiu, să fiți siguri de asta. Dacă le-ar avea, cu siguranță nu i-ar supune „aleasa” la un șir lung de suferințe și umilințe și totul doar pentru că e soacră și așa e datina. Trist este că un astfel de personaj, de multe ori malefic în toată structura sa, care distruge căsnicii fără să aibă mustrări de conștiință, nu plătește niciodată pentru că distruge nu doar o căsnicie, ci vieți, suflete și speranțe.

Astăzi vă istorisesc o poveste pe cât de reală pe atât de tristă: doi copii care s-au iubit, s-au căsătorit și acum devin doi străini pentru că părinții lui au „grijă” să fie așa. Fără prea multe explicații, fără durere că fiul lor poate suferă că va pierde femeia căreia i-a jurat iubire până când moartea îi va despărți. Din nefericire, influența negativă a socrilor se pare că este uneori mai puternică decât încetarea funcțiilor vitale.

Poveste:

Sunt căsătoriți și se iubesc, altfel nu se luau. S-or fi grăbit cu nunta, nu zic, dar amândoi păreau a fi siguri de dorințe și sentimente. Părinții mirelui s-au împotrivit viitoarei nurori, nu că ar fi avut ceva să-i reproșeze. Văzându-se neacceptată, fata a vrut să renunțe la nuntă dar ei s-au opus: spuseseră lumii că urmează să li se însoare feciorul.

Tinerii s-au înțeles mereu. Discuții au mai fost, ca în orice relație, dar lor le este bine împreună, sau cel puțin le era… De curând, socrii s-au gândit că ar fi mai bine fără nora prin preajmă. Ce contează ce vrea fiul? Ei sunt părinții, știu ce este mai bine pentru copilul lor, doar l-au făcut, l-au crescut, spun că-l iubesc… deși faptele arată contrariul.

Deciși să-l scape pe fiu de soția „nedemnă”, deși nu făcură o lună de când juraseră să nu se mai bage vreodată în viața lor, de când îi promiseseră fiului că îi lasă în pace să-și trăiască viața așa cum cred ei de cuviință, părinții de băiat au luat decizia să-și gonească nora.

I-au spus în gura mare să-și ia lucrurile și să plece din casa la care ei au muncit ani de zile, să le lase fiul în pace pentru că l-a distrus (omul nici măcar nu a fost întrebat… dar ei știu, că sunt părinți de băiat, nu?!) și au somat-o să plece, altfel viitorul îi va fi sumbru.

Umilită, neînțeleasă, nesprijinită prea mult de cel care îi era încă soț și care nu iese din cuvântul mamei, femeia și-a făcut bagajele și a plecat. Spera ca el să vină cu ea, la casa ei, așa cum îi promisese cândva că-i va fi alături la bine și la rău… Dar tăticul de băiat i-a șoptit la ureche, profund și plin de „înțelepciune”: Unde să pleci, tată? Să fii măgar închiriat? Lasă-o să se ducă, mai sunt fete pe lume!”

Și uite așa s-a încheiat o poveste de dragoste ce ar fi putut să fie una demnă de povestit nepoților. Cu durere și înverșunare spun că soțul trebuie să-și urmeze soția, nu să rămână alături de mamă. Până la urmă, cine îi va fi alături până la finalul vieții, atunci când va avea, poate 80 de ani?

Așa vrei tu să fie mama fiilor tăi, umilită și alungată, poate chiar lovită în plină stradă de soacră?

Unele mame de băieți nu înțeleg să soția îți devine familie. Lăsați-vă băieții să-și aleagă soțiile, lăsați-i să-și clădească viața și căsnicia alături de femeile pe care le iubesc.

Soacrelor, dacă fiul vostru s-a însurat, nu înseamnă că vă va uita și că nu vă mai iubește. Dacă l-ați crescut așa cum trebuie, va fi bine. Și voi, și el!

Este mare păcat (dacă aveți credință în Dumnezeu) să interveniți violent între doi oameni care se iubesc.

Veți plăti până la urmă, pentru că toate se plătesc în viața asta!

Nu distrugeți iubirea pentru că odată cu ea distrugeți suflete. Și nu orice suflete, ci pe ale copiilor voștri.