Dumnezeu a măsurat curajul – Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poţi duce.
Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce! Ţine-o bine şi urcă Golgota spre Înviere!
Părintele Constantin Galeriu
Dumnezeu a măsurat curajul – Toţi îşi duc crucea lor şi tu îţi duci crucea ta mică, chiar dacă numai cu un deget, dar, totuşi, o duci. Purtarea crucii îi este necesară pentru mântuire fiecărui creştin, nu numai monahului. Da, toţi îşi duc crucea lor şi au dus-o şi înainte; chiar şi Dumnezeu Cel întrupat Şi-a dus crucea şi crucea Lui a fost cea mai grea, deoarece a cuprins în ea toate crucile oamenilor. Şi luaţi seama: Dumnezeu Şi-a dus crucea şi omul L-a ajutat (Simon din Cirene) prin faptul că a luat crucea de la El şi a dus-o el însuşi. Înseamnă că şi noi, ducându-ne crucile noastre, îl ajutăm pe Domnul în purtarea crucii, adică ne pregătim să fim slujitor ii Lui în ceruri în rândul duhurilor celor fără de trup… Ce menire înaltă, scrie ortodoxia.me.
Sursa: Starețul Varsanufie de la Optina, Ne vorbessc stareții de la Optina, Editura Egumenița, p. 82-83.
Crucea personală a fiecăruia, când se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvârşit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sunt la fel de necesare în lucrarea mântuirii pe cât este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întâlni nici un mântuit care să nu fi fost purtător de cruce.
De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească căutându-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mântuitoare a Crucii lui Hristos. Putem spune şi aşa: uită-te în jurul tău şi înlăuntrul tău, descoperă-ţi crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos şi vei fi mântuit.
Cu toate că fiecare îşi poartă crucea şi fără să vrea şi, de cele mai multe ori, crucea nu este uşoară, ci anevoie de purtat, totuşi nu fiecare o priveşte în lumina Crucii lui Hristos; nu fiecare o pune în slujba lucrării mântuirii sale; de aceea, crucea nu este mântuitoare pentru fiecare. Să luăm la rând toate crucile posibile şi să vedem cum trebuie să o purtăm pe fiecare dintre ele, pentru ca ea să capete putere mântuitoare. Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei: primele sunt crucile exterioare, alcătuite din suferinţe şi necazuri şi, în general, dintr-o nefericită soartă pământească; a doua categorie o reprezintă crucile interioare, născute din lupta cu patimile şi cu poftele, pentru a câştiga virtuţile; a treia categorie o reprezintă crucile harice (de duh şi de har), care sunt primite prin totala predare în voia lui Dumnezeu.
Discussion about this post