”Mergeam aseara in autobuz. Mi-am luat bilet, mi-am pus castile si merg linistit. Dintr-o data, aud foarte clar niste tipete si suspine… Toti pasagerii si-au intors privirile spre scaunele din spate, iar acolo o femeie…probabil a intrat in travaliu.
Soferul nu s-a pierdut cu firea si a anuntat ca urmatoarea statie este maternitatea (desi aceasta nu era pe ruta lui).
A oprit autobuzul si cei care nu aveau drum mai departe au coborat.
Eu am ramas, nu ma grabeam nicaieri si vroiam sa ajut cu ceva. Soferul a mers pana la maternitate de parca era ambulanta. Se grabea atat de mult incat rotile abia de reuseau sa tina ritmul soferului, desi nu a riscat in zadar.
Daca ar fi fost astfel de soferi la ambulante, cu siguranta si-ar fi meritat denumirea. A oprit la punctul de destinatie, a iesit din autobuz, a luat-o in brate si a dus-o la maternitate. Intre timp am gasit in geanta ei telefonul mobil.
Din lista de contacte l-am sunat pe „Sotiorul”. I-am spus ca sotia lui naste, ce s-a intamplat si i-am dictat adresa unde ne aflam.
Am luat lucrurile femeii din autobuz si am mers dupa sofer. El a incredintat-o medicilor, iar lucrurile le-am transmis asistentelor medicale. Eu impreuna cu soferul am asteptat pana a venit sotul. L-am intalnit si i-am aratat unde este sotia lui.
Pana am asteptat, am intrat in vorba cu soferul. Este un barbat extraordinar. Nenea Mihai, esti cel mai tare!”
Sursa: anamariavasile.com
