In vremurile de demult, la Mănăstirea Pantocrator trăia un stareţ foarte virtuos, dar înaintat în vârstă şi muribund din cauza unei boli. Cunoscându-și sfârşitul prin descoperire dumnezeiască, părintele şi-a dorit să se împărtăşească cu Sfintele Taine. De aceea, el l-a şi rugat pe ieromonahul de rând, care slujea în acea zi, să termine mai repede Dumnezeiasca Liturghie. Însă ieromonahul nu s-a supus imediat dorinţei stareţului şi a continuat să slujească fără nicio grabă.
În acel moment, s-a auzit vocea mustrătoare a Maicii Domnului din icoana aflată în Sfântul Altar, în spatele Sfintei Mese, care i-a poruncit ieromonahului în repetate rânduri să termine cât mai repede Dumnezeiasca Liturghie, încât să apuce stareţul să se împărtăşească. În cele din urmă, ieromonahul a împlinit porunca Maicii Domnului, iar stareţul a adormit de îndată ce s-a împărtăşit.
Din acea zi, monahii din obște, martori la această minune, au numit-o pe Maica Domnului drept „Stareţa” (Gherontissa), iar icoana a fost aşezată pe coloana stângă a naosului central, unde se află spre închinare până astăzi. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „Stareţa” (Gherontissa) săvârşeşte mulţime de minuni pentru cei ce aleargă la ea cu credinţă.
Discussion about this post