Singurul lac vulcanic din România, Sfânta Ana, unul dintre cele mai frumoase din România, este și acum plin de legende și mistere greu de deslușit.

Legenda spune că…
În urmă cu mult timp, pe acele meleaguri au trăit doi tineri care urmau să-și unească destinele. Dar fata, pe numele său Ana, nu și-a dorit această căsătorie, pentru că nu putea accepta să trăiască toată viața alături de un bărbat care, deși avea o avere imensă, era un om rău.
Neînțeleasă și obligată de părinți să facă acest pas, în noaptea nunții, tânăra mireasă, plină de suferință, s-a aruncat în lac, trupul acesteia nemaifiind găsit niciodată. Localnicii au denumit atunci lacul Ana, după fecioara care și-a pierdut viața. De altfel, pentru ca sufletul acesteia să se odihnească în pace, în fiecare an, de hramul Sfintei Ana, la marginea lacului are loc o slujbă de pomenire.

Povestea fraților care nu s-au iubit

O altă legendă povestește că de demult pe acele meleaguri au trăit doi frați, care nu se iubeau deloc, nu iubeau pe nimeni și se mândreau cu cetățile lor. Într-o zi, unul dintre frați a primit o vizită, un musafir venind la el într-o caleașcă trasă de șase cai.
Invidios, cel care l-a primit l-a îndemnat să joacă la zaruri caleașca și caii și a câștigat. Când fratele său a văzut, și-a luat o caleașcă cu 12 cai și a adunat și 12 din cele mai frumoase fete din cetatea sa, Ana fiind luată prima. Când celălalt frate a văzut, a plesnit-o pe Ana pe față cu un bici. Cu sângele șiroind, aceasta l-a blestemat să se scufunde sub pământ. Se spune că în acel moment, s-a pornit o furtună iar bărbatul a fost înghițit cu tot cu cetate, pe acel loc apărând un lac superb.

Incredibil este faptul că și în zilele noastre nivelul apei lacului Sfânta Ana nu scade niciodatăm deși acesta e alimentat doar cu apă de ploaie.