„Va fi o vijelie, o mică ocupație a lui Satana – Antihrist. După aceea va mânca o palmă de la Hristos, se vor cutremura toate neamurile și va veni pacea în lume pentru mulți ani.”
-Părinte, în acești ani grei va interveni Hristos?
„Da. Vezi, dacă aici unui nedreptățit, care are dispoziție bună, fiindcă este îndreptățit să primească ajutorul dumnezeiesc, i se arată de multe ori sfinții, Maica Domnului, Hristos, ca să-l mântuiască, cu cât mai mult atunci când sărmana lume se va afla într-o situație atât de grea.
Va fi o vijelie, o mică ocupație a lui Satana – Antihrist. După aceea va mânca o palmă de la Hristos, se vor cutremura toate neamurile și va veni pacea în lume pentru mulți ani. De această dată, Hristos va da o ocazie ca să se mântuiască făptura Sa. Hristos își va lăsa făptura Sa?
Se va arăta la punctul culminant, când oamenii nu ar mai putea ieși singuri, ca să-i mântuiască din mâinile lui Antihrist.
Oamenii se vor întoarce la Hristos și va veni în toată lumea o liniște duhovnicească pentru mulți ani. Unii leagă a Doua Venire de această intervenție a lui Hristos. Eu nu pot spune asta. Gândul îmi spune că nu va fi a Doua Venre, când va veni ca Judecător, ci o intervenție a lui Hristos, pentru că sunt atâtea fapte care nu s-au petrecut încă. Va interveni Hristos, va da o brâncă acestui întreg sistem, va pedepsi tot răul și, în cele din urmă, îl va transforma în bine. Drumurile se vor umple de locuri de închinare. Autobuzele vor avea icoane pe dinafară. Toți oamenii vor crede. Te vor trage să le vorbești despre Hristos. Așa se va propovădui Evanghelia la toată lumea. Și atunci Hristos va veni ca Judecător să judece lumea. Altceva este Judecata, altceva o intervenție a lui Hristos, ca să ajute făptura Sa.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul. Trezire duhovnicească, Ed. Evanghelismos, București, 2003.
– Gheronda, când mă rog pentru cineva și simt umilință, atunci încetez să mă mai rog pentru acea persoană și fac rugăciune numai pentru mine.
– De ce? Acela nu are nevoie de rugăciune?
– Are, Gheronda, dar mă gândesc că în acel moment este mai bine să fac rugăciune pentru mine, pentru că nu știu când voi mai simți iarăși umilința.
– Bine, tu să huzurești, iar despre celălalt să spui: „Nu-mi pasă”? Cel puțin să spui: „Miluiește-ne pe noi”. Înlăuntrul lui „pe noi” sunt cuprins și eu și toți ceilalți. Eu spun:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Miluiește-ne pe toți și pe mine, dobitocul”.
Mult ajută să împărțim rugăciunea noastră în trei părți: o parte pentru noi înșine, una pentru cei vii și una pentru cei adormiți. Cu toate că în felul acesta tot pentru noi facem mai multă rugăciune, pentru că eu sunt unul singur, iar cei vii și cei adormiți sunt nenumărați.
– Gheronda, simt că nu-mi va ajunge întreaga viață ca să cer mila lui Dumnezeu.
– Te va milui Dumnezeu. Numai să te rogi simplu și neîncetat, cerând cu smerenie mila Lui pentru tine și pentru toți oamenii. Când cerem milă lui Dumnezeu și ne nevoim fără egoism, cu smerenie, cu mărinimie, Dumnezeu ne va da atât nouă, cât și celorlalți tot ceea ce avem nevoie.
– Gheronda, nu cumva trebuie să mai cer și altceva în afară de mila lui Dumnezeu?
– Înăuntrul milei lui Dumnezeu se cuprind toate. Dar dacă îți trebuie ceva concret, poți să ceri de la Dumnezeu.
– Gheronda, Sfântul Vasilie cel Mare spune: „În rugăciunea ta, după doxologia pe care o vei face, să ceri numai împărăția lui Dumnezeu”. La ce se referă?
– Se referă la faptul că mai întâi trebuie să căutăm împărăția lui Dumnezeu și după aceasta toate celelalte “se vor adăuga vouă”, așa cum a spus Hristos. Nu să cerem una și alta și să uităm menirea noastră.
– Gheronda, Sfânta Scriptură spune să ne rugăm pentru orice trebuință. Sfinții Părinți însă evitau să se roage pentru problemele lor personale. Eu cum să mă rog?
– Să te rogi pentru orice nevoie pe care o are sufletul tău și să dai mai puțină importanță nevoilor trupului.
Și în „Tatăl nostru”, când spunem: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi“, nu cerem numai hrană materială, ci tot ceea ce ne trebuie ca sa trăim duhovnicește, așa cum vrea Dumnezeu.
Odată, pe când eram la Coliba Cinstitei Cruci, părinții de la mănăstire, în loc să-mi aducă puțin vin, pe care-l așteptam ca medicament pentru problema pe care o aveam la intestine, mi-au adus, din greșeală, o sticlă de oțet.
Nu am spus nimic, pentru ca m-am gândit că așa a voit Dumnezeu. Trecuseră vreo patruzeci de zile și cu apa de ploaie pe care o beam, situația mea se agravase. Într-o zi am suferit mult. Ardeam de sete, dar mă temeam să beau, deoarece cu o zi înainte mă mai întrebasem puțin după ce am băut, însă apoi m-am chinuit toată noaptea.
La un moment dat, când am intrat în biserică ca să aprind candelele, am văzut o sticlă de vin în fața catapetesmei, sub icoana Maicii Domnului. Sticla era a mea – am recunoscut-o -, dar cum de era plină?
Nu venise nimeni la mine în acele zile, iar eu intrasem de nenumărate ori în bisericuță și nu văzusem nimic înaintea catapetesmei. Era vin acrișor, medicament, exact așa cum îmi trebuia. În aceeași zi mi-au adus și de la mănăstire o sticlă mare de vin.
– Gheronda, dacă voi cere ceva de la Dumnezeu cu toată inima, oare îmi va da?
– Dacă-ți este de folos, îți va da. Iar dacă nu-ți este de folos, cum să-ți dea? Ai văzut ce au pătimit evreii când au insistat ca Dumnezeu să le dea rege, deși îi înștiințase că încă nu erau pregătiți pentru aceasta?
Și a devenit rege mândrul Saul, care le-a pus biruri grele și i-a chinuit. De multe ori credem că ceea ce cerem de la Dumnezeu este bun, însă nu este așa. Dumnezeu însă, Care din fire este bun, știe ce îi trebuie fiecăruia. De aceea să spunem:
„Dumnezeul meu, gândul îmi spune ca aceasta mă va ajuta, însă Tu cunoști mai bine ce este de folos pentru sufletul meu. «Facă-se voia Ta»“. Prin urmare, când spunem cu toată inima noastră: „Facă-se voia Ta”, se va face voia lui Dumnezeu, care, în cele din urmă, va fi spre folosul sufletului nostru.
– Gheronda, Sfântul Isaac Sirul scrie:
„Cum ceri să-L iubești pe Dumnezeu, de vreme ce nu te-ai curățit de patimi?“.
Este cumva obrăznicie ca cineva să nu se fi curățit de patimi și să dorească să-L iubească pe Dumnezeu?
– Nu. De ce sa fie obrăznicie? Se nevoiește cineva să se curețe de patimi și în același timp vrea și să-L iubească pe Dumnezeu. Amândouă se săvârșesc paralel. Dacă însă cineva nesocotește grija de patimile sale și cere în rugăciune să-L iubească pe Dumnezeu, unul ca acesta are obrăznicie.
– Gheronda, am citit undeva ca dăruirea în rugăciune este pe măsura credinței și a căldurii inimii. – Tu ce ceri de la Dumnezeu? – Gheronda, cer sa mă slobozească de asprime și să-mi înmoaie inima atunci când mă rog.
Paisios monachos Agioreitis15– „Cereți și vi se va da”, a spus Hristos. Dacă ceea ce ceri este un lucru bun și folositor, îl vei primi. Dacă ceri de la Dumnezeu putere, pentru ca să te rogi să ți se ierte păcatele și să-i ajuți pe ceilalți, acesta este un lucru bun și ți-l va da. Dacă însă ceri sa ți se dea harisma rugăciuni pentru a simți plăcere, bucurie în rugăciune, atunci cum să-ți dea așa ceva?
– Gheronda, uneori mă rog ca Dumnezeu să-mi dea dumnezeiasca lumânare. Este corectă această cerere a mea?
– Mai întâi să te străduiești tu să o dobândești și numai după aceea să ceri de la Dumnezeu dumnezeiasca luminare, pentru că Dumnezeu vrea mai întâi străduința noastră și numai după aceea ne dă ceea ce-I cerem. Să cugeți, să te rogi, să iei aminte și să acționezi cu înțelepciune; și numai după ce vei face așa va veni dumnezeiasca luminare. Să presupunem că te întreabă cineva despre o problemă.
Tu să nu te grăbești să răspunzi, ci să ceri lui Dumnezeu să te lumineze:
„Dumnezeul meu, să zici, luminează-mă să spun ceea ce trebuie”.
Și Dumnezeu îți va da cuvânt, potrivit cu împrejurarea. Răspunsul grăbit este al minții, în timp ce răspunsul ce trece prin rugăciune este al lui Dumnezeu.
– Gheronda, lipsa trezviei mă face să-mi fie frică să cer de la Dumnezeu sa mă ajute într-o anumită strădanie a mea, pentru că văd că nu pun în valoare prilejurile pe care mi le dă.
– Să ceri ajutorul lui Dumnezeu și-n același timp, să-L rogi să-ți dea și trezvie, ca să poți pune în valoare prilejurile pe care ți le va da. – Gheronda, este corect să rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ajungem în Rai?
– Eu nu-L rog pe Dumnezeu să ajung în Rai, ci Îl rog să mă ajute ca să nu-L mâhnesc cu purtarea mea.
Dar dacă voi ajunge în iad, asta nu înseamnă că-L voi mâhni pe Dumnezeu? Prin urmare, nici în iad nu voi ajunge, de vreme ce-L rog să mă ajute să nu-L mâhnesc.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Despre rugăciune”, Editura Evanghelismos, București, 2013.
Discussion about this post