Când ești obosit, extenuat, cu mintea greoaie, și totuși vrei să te rogi, ieși pe balcon sau în grădină și ridică ochii spre cer. Nu spune nimic. Privește doar cerul câteva minute. Nu-ți imagina nimic.
Vei observa că după puțin timp inima va începe să ți se încălzească! De ce? Pentru că tu nu ești conștient, dar privind cerul, te uiți spre Dumnezeu! Nu a zis oare Domnul nostru:
„Să nu te juri pe CER, PENTRU CĂ ESTE TRONUL LUI DUMNEZEU”? Nu te-a învățat El că Dumnezeu este „Tatăl din cer”? Tu nu Îl vezi cu ochii, dar inima ta Îl vede, oricât de agitată ar fi.
Deci fără cuvinte privește cerul, iar inima ta va intra în mută contemplare față de Dumnezeul ei! Lacrimi vor ieși din inimă, vor ajunge la ochi, și-ți vor umezi obrajii. Lumea nu știe să se roage. Lumea nu are timp să se roage. Lumea nu are energie, este epuizată de griji și de oboseală. Dar ca să privim cerul în tăcere, cred că toți putem.
Când veți înțelege fiilor că nu voi vă rugați, ci „Duhul Sfânt Se roagă în voi cu suspinuri negrăite” strigând spre Dumnezeu: „Avva”-adică „Tată”? Trebuie doar să dați liniște și timp Duhului Sfânt ca să Își facă lucrarea Sa. O, Doamne, cum odihnește Duhul Tău pe oameni!.. Cum dă lacrimi de dor, și apoi le șterge tot El, lăsând în urma lacrimilor pace și bucurie.. De aceea ne-ai spus și numele Duhului: „Mângâietorul”.
Doamne, cum mai mângâie Duhul Tatălui inima mea.. AȘA SĂ VĂ RUGAȚI! SĂ NU VĂ MAI AUD CĂ NU AVEȚI TIMP. Priviți cerul în liniște, și vă va zâmbi Dumnezeu.
Sursa: Preot Sorin Croitoru
Discussion about this post