Pilda cu episcopul care a întors capul după femeia împodobită și frumos îngrijită, atât de frumos încât cei din jur au spus în sinea lor, uite cum s-a rănit sufletește. Episcopul le răspunde:
–O, fiilor, cât de îngustă este vederea minții omenești! Iată ce am gândit: Dacă ar avea tărie creștinul să-și împodobească sufletul cu atâtea fapte bune cu câtă frumusețe își împodobește trupul, Raul ar fi plin de sfinți.
„Doamne, nu pomeni păcatul tinereții că tot omul e nebun la tinerețe și n-are socoteala și înțelepciunea de pe urmă!”
Părintele Calistrat Chifan: „Nu bogăția te bagă în iad, nu băutura, mâncarea sau luxul… cu nesimțirea ta personală față de Dumnezeu, care ți-a dat pe toate și nu știi să-i mulțumești.
Când lumina din noi devine întuneric, este tocmai lipsa de cunoaștere a bunătății creatorului și a înțelepciunii față de darurile primite și dorința că noi putem face mai mult decât Dumnezeu! Și avem aceste modificări genetice și acești mutanți genetici de care se tot vorbește în revistele de știință.
Aceste războaie biologice, duse în laboratoare. Și vedem că cele mai sofisticate descoperiri, sunt nimic în fața genei puse de Dumnezeu din poruncă, cum această genă de 7000 de ani îndeplinește aceeași misiune. Același lucru îl vrea Dumnezeu de la om. Când spune: Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipsi și pe celălalt îl va disprețui.
Iar aici veți spune: Păi cum, părinte, nu vedeți ce este în jur? Cum poți să fii numai cu Dumnezeu? Simplu! Tot Mântuitorul a spus: „Și Eu zic vouă: faceți-vă prieteni cu bogăția nedreaptă, ca atunci când veți părăsi viața, să vă primească ei în corturile cele veșnice.” Ce înseamnă asta?
Noi am tâlcuit bacul popular și l-am adaptat după Scriptură: „Fă-te prieten cu dracul până ce treci puntea.” Dar nu are nici o legătură! Aici trebuie să-ți aduci aminte de Iov care era putred de bogat și care a spus: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului”. Și „Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a părut Domnului așa a făcut. Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac!”
Și toate intră în aceste cuvinte: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește”. De aici ne dăm seama că tot ce este în jurul nostru ne este folosit atunci când îndumnezei. De aceea se sfințește casa, fântâna, încrucișarea de drumuri printr-o troiță (pentru că se spune de dracul din răspântii care fuge de cruce), de aceea se pune cruce în stână, pe casă, la gât… și aceea e casa sufletului. Și făcând toate lucrurile acestea, ești plăcut lui Dumnezeu și nu mai ești robit pământului.
Grija vieții m-a scos din rai! Spun Sfinții Părinți, este o înșelăciune această lume care umblă în întuneric. Despre marele înțelept Diogene din Sinope, se spunea povestioare care circulau pe seama lui. „Într-una din zile, putea fi văzut umblând prin Atena cu un felinar aprins în mână, strigând: Caut un Om.”
Omul, în sensul Ideilor platoniciene, nu poate fi găsit, există doar diverși oameni concreți. În perioada postsocratică („Micii socratici”) „Nu! Eu umblu în întuneric!” Deci vă dați seama? Deci noi trebuie să realizăm această întunecare a lăuntrului nostru, și ce frumos se cântă în Postul cel mare.. „Cămara Ta, Mântuitorul meu, O văd împodobită, Și îmbrăcăminte nu am Ca să intru într-însa. Luminează-mi haine sufletului meu, Dătătorule de Lumină, Și mă mântuiește!” Aceasta este Mamona care nu trebuie să se stăpânească și pe care noi trebuie să-l folosim. Și să știți… să vă iasă din mentalitate: Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, băutura sau luxul… ci nesimțirea ta personală, față de Dumnezeu, care ți le-a dat pe toate și nu știi să-i mulțumești…”
