Citește aceaste rânduri pline de adevăr
Bunicii noștri au avut vieți grele. Au prins cel de-al doilea război mondial pe când erau copii, și-au trăit tinerețea în comunism și bătrânețea în democrație. S-au adaptat de fiecare dată, și-au ținut familiile unite și au supraviețuit.
O tânără și-a dat seama de frumusețea bunicii ei și a decis să le reamintească și altora să-și prețuiască bunicii.
“Eram în vizită la mamaie, stăteam la cafea când o aud spunând:
– Uite ce mâini urâte am! Ai mai văzut mâini așa urâte? Mă uitam la ea și părea dezgustată uitându-se la mâinile ei îmbătrânite de femeie de 73 de ani.
Mamaie n-a pus niciodată mâna pe vreo tastatură, n-a condus niciodată o mașină și niciodată nu a avut în mâini un pumn de bani, dar mâinile ei au făcut lucruri mult mai frumoase.
Mâinile ei l-au ținut de mână pe tataie când a murit. Mâinile ei au crescut o familie cu opt copii și au ajutat la creșterea strănepoților. Mâinile ei au gătit mii de mese, au curățat mii de cartofi și au ales mii de boabe de fasole. Aceleași mâini s-au jucat cu mine, dar au rupt și buruienile din curte.
Mâinile ei m-au învățat să fac o ciorbă bună de legume. Mâinile ei m-au spălat pe cap, mi-au șters lacrimile și m-au ținut când nu reușeam să dorm. Aceste mâini au muncit până au făcut răni. Mâinile bunicii au fost acolo când mă împiedicam și mă răneam.
Aceste mâini m-au ajutat să devin soția și mama din ziua de azi. Pentru ea sunt mâini urâte, îmbătrânite și pătate de soare. Mamaie se supără când le privește. Poate nu mai pot deschide o sticlă de apă, dar mâinile ei, pentru mine sunt mâinile care susțin lumea. Voi prețui aceste mâini și le voi ține aproape cât timp mai pot.”
Distribuie pe:
Discussion about this post