Rugăciune mare pentru chemarea milei lui Dumnezeu în viața ta! Spune-o cu credință și inimă bună și vei vedea minuni:
Rugăciune pentru chemarea milei lui Dumnezeu la toată litia şi neputinţa
Domnului să ne rugăm.
(letrină două rânduri) Doamne, Cel singur bogat în milă, Care din îndurările bunătăţii Tale Te pleci spre rugăciunile noastre ale păcătoşilor şi ale nevrednicilor Tăi robi; Cel care întocmeşti şi chiverniseşti toate spre folosul nostru; Care cu purtarea Ta de grijă cea înţeleaptă ocârmuieşti viaţa noastră şi în tot chipul doreşti mântuirea noastră; Cel care din fire eşti îndelung‑Răbdător şi mult‑Milostiv;
Care pedepseşti şi iarăşi tămăduieşti şi dai pedeapsa cu bunătate şi cu iubire de oameni, nu ca să pierzi zidirea mâinilor Tale, ci mai vârtos ca să o aduci la frumuseţea cea dintâi şi la starea aleasă cea de la început, pe care am pierdut‑o prin slăbiciunea minţii şi prin sfatul vrăjmaşului, vrând iarăşi a ne ridica şi în tot chipul purtând grijă să scapi ce a mai rămas din căderea aceea. Însuţi, Stăpâne atotţiitorule, caută spre noi şi ia aminte spre rugăciunile noastre ale celor păcătoşi, pentru că mulţimea fărădelegilor noastre ne‑a făcut necutezători şi nu mai îndrăznim să cerem iertare de greşealele noastre; dar ştiind iubirea Ta de oameni, îndurarea, mila cea multă, îndelunga‑răbdare, nerăutatea şi prea‑multa Ta bunătate, şi îndrăznind spre adâncul acestora şi spre noianul bunătăţii Tale, ridicăm mâinile şi cu stăruinţă strigăm către Tine: am greşit, am făcut nelegiuiri, am călcat credinţa pentru că am uitat poruncile Tale şi am umblat după cugetul nostru cel viclean. Căci am vieţuit ca nişte nevrednici de chemarea şi de Evanghelia Hristosului Tău, de sfintele Lui patimi şi de micşorarea Lui cea pentru noi, şi ne‑am făcut batjocură pentru iubitul Tău Fiu: şi preoţii şi poporul Tău ne‑am depărtat, toţi ne‑am abătut, împreună netrebnici ne‑am făcut; nu mai este cine să facă judecată şi dreptate, nu este nici unul. Am închis îndurările Tale şi iubirea Ta de oameni şi îndurările milei Dumnezeului nostru, din cauza răutăţii noastre şi a vicleşugului în care am vieţuit.
Tu eşti bun, dar noi am făcut fărădelege. Tu eşti îndelung‑Răbdător, iar noi vrednici de pedeapsă. Ştim bunătatea Ta, deşi suntem neînţelegători; puţin am fost pedepsiţi pentru cele ce am greşit. Înfricoşător eşti Tu, şi cine îţi va sta Ţie împotrivă? Cutremur de la Tine va cuprinde munţii, şi cine va sta împotriva braţului Tău? De vei închide cerul, cine îl va deschide? De vei încuia izvoarele Tale, cine va putea suferi? Uşor este înaintea ochilor Tăi a face săraci şi a îmbogăţi, a învia şi a omorî, a răni şi a tămădui; şi orice vei vrea Tu este lucru desăvârşit. Tu Te‑ai mâniat, iar noi am greşit, zicea unul din cei de demult, căutând îndreptăţire; iar nouă, dimpotrivă, ne este vremea să zicem: noi am greşit, iar Tu Te‑ai mâniat. Pentru aceasta ne‑am făcut ocară vecinilor noştri; ai întors faţa Ta şi de necinste ne‑am umplut.
Ci încetează, Doamne; iartă, Doamne; milostiveşte‑Te, Doamne, şi nu ne da pe noi morţii pentru fărădelegile noastre, căci noi suntem poporul Tău şi toiagul moştenirii Tale. Ceartă‑ne pe noi, însă cu bunătate, iar nu cu mânia Ta, ca să nu ne împuţinezi pe noi şi să fim mai urgisiţi decât toţi câţi locuiesc pe pământ, pentru că mila Ta este mai presus de cuvânt, şi iubirea Ta de oameni neajunsă, şi bogăţia bunătăţii Tale neîntrecută. Pentru aceasta, îndrăznim, cu stăruinţă ne rugăm şi cu umilinţă cerem, plecând genunchii inimilor noastre; încetează bătaia mâniei Tale, aşa precum demult, în zilele lui David, ai încetat bătaia faţă de poporul Tău, cu toate că noi nu arătăm asemenea pocăinţă. Dar Tu, ca un preabun, opreşte mânia Ta, îmblânzeşte iuţimea Ta cea dreaptă şi dă sănătate celor ce pătimesc, bolnavilor tărie, iar pe cei sănătoşi îi ocroteşte. Toată boala şi toată neputinţa depărteaz‑o de la poporul Tău; pe toţi îi fereşte de această primejdie cumplită, păzindu‑i nebântuiţi de orice boală vătămătoare şi păstrându‑i cu mâna Ta cea atotputernică nesupăraţi de orice chinuire cumplită şi tulburare pierzătoare, căci în adevăr iuţimea mâniei Tale a cuprins pe toţi şi i‑a tulburat. Şi chiar de nu ne‑am întoarce cu totul de la vicleşugurile noastre, izbăveşte‑ne pe noi pe toţi de sfatul rău şi ne dă să‑Ţi mulţumim pentru toată facerea de bine. Pentru rugăciunile celei ce fără prihană Te‑a născut pe Tine, ale Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, cu folosinţele sfinţilor şi dumnezeieştilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor.
Că Tu eşti izvorul milei şi adâncul de nepătruns al milostivirii şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Discussion about this post