În primul rând, trebuie să înțelegem că, duhovnicește, suntem prunci. Vă rog frumos să nu ne amăgim. Noi suntem mari, vedeți. Dar în viața duhovnicească nici n-am deschis ochii! Pruncul e total dependent de mama! – de Dumnezeu, de Maica Domnului. Toată viața lui este în strângerea mâinii mamei. Așa trebuie să trăim viața noastră duhovnicească. Și așa o simțim pe Maica Domnului. Și că ne ajută și că nu ne lasă.
Calea este aceasta: Maica Domnului, ajută-mă să fiu copilul tău! Nu mă rog: Ajută-mă să scap de patimă, ci Ajută-mă să fiu copilul tău. Căci, dacă sunt în brațele Maicii Domnului, nu se apropie vrăjmașul.
Spune Sfântul Porfirie: Când te luptă patima, nu te apuca să te lupți cu ea sau să te rogi împotriva patimii, pentru că mai mult te va înlănțui. Ridică mâinile către Dumnezeu nu pentru a scăpa de patimă, ci ca să fii cu El. Scopul nostru este să fim cu Dumnezeu. Și fiind așa, scăpăm și de păcat. Dar eu să mă apropii de Dumnezeu. Pot să mă apropii de Dumnezeu fiind păcătos. Evanghelia e plină de exemple. N-a cerut Dumnezeu sfințenie ca să mă apropii de El. Din contră, mi-a zis că a venit pentru mine: N-am venit pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși, adică, tâlcuiesc Părinții, n-am venit pentru cei care se consideră drepți, ci pentru cei care se consideră păcătoși, cum și sunt. Nu e nimeni drept. Toți suntem păcătoși. Spune Sfântul Ioan Evanghelistul: dacă zicem că păcat nu avem, adevărul nu este întru noi. Când îți conștientizezi starea, atunci Dumnezeu a venit pentru tine. Dumnezeu foarte mult așteaptă să vorbim cu El. Dialogul cu Dumnezeu rezolvă toate problemele noastre.
Deci, putem să ne apropiem de Dumnezeu și fără să fim sfinți. Și trebuie să o facem. Să ne apropiem cum știm, cu smerenie, cu bună cuviință. Și atunci scăpăm de toate. În timp. El știe cum. El e doctorul. Dar vindecarea – să fim realiști, căderea a fost mare, foarte mare, teribilă –, vindecarea durează. Însă este sigură, garantată!
Discussion about this post