„Grandomania se naște din egoism și este rudă cu invidia, prostia sau răutatea, cu atitudinea obraznică și sfidătoare. Răutatea se naște din prostie, inferioritate și frustrare.” (Vavila Popovici).
Atunci când nu vorbim despre lipsa de educație și bun-simț, răutatea oamenilor izvorăște cel mai frecvent din propriile lor frustrări. Astfel de persoane nu au fost ajutate de părinți în copilărie să-și controleze pornirile egoiste, agresive și răutăcioase; habar nu au ce înseamnă „cei 7 ani de acasă”, bun-simț, comportament civilizat, moralitate.
Un om împăcat cu sine, moral și cu o viață normală, simplă, nu are timp de prostii! Nu are preocupări mizerabile, nu caută să distrugă, să intrige și să denigreze alți oameni. Cei preocupați cu lucruri degradante, cu bârfe, certuri și încercări de a tulbura altora pacea sufletească și de a le strica reputația, sunt doar niște oameni singuri, complexați, slabi, sărăciți de calități umane, de lumină sufletească și de bunătate, oameni care au decăzut, care nu se mai prețuiesc și nu se mai respectă nici măcar atât cât să își păstreze demnitatea.
Înainte să înțeleg cum sunt structurați astfel de oameni, mă supăram pe ei. Astăzi, doar îi compătimesc și sper că vor reuși în timp, să-și învingă slăbiciunile și să devină oameni cu intenții onorabile, oameni demni, care să merite respectul și dragostea de care depind atât de mult sufletele lor singure și bolnave. Răutatea este o boală corozivă pentru suflet. Doar un om care se detestă profund, își otrăvește sufletul și își irosește viața, abandonându-se invidiei, urâtului și răului.
Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean
