„Vrei să mănânci sănătos? Cumpără de la cea mai necăjită băbuță din piață!” Gândurile unui maestru bucatar

Gandurile unui maestru bucatar transmise cu cea mai pura sinceritate.

De cativa ani, maestrul bucatar aduna materiale pentru o carte ce va trasa harta culinara a judetului: cercetare la „firul ierbii” prin cele mai greu accesibile catune, materiale filmate, povesti savuroase si peste 800 de retete pe care nu le mai urmeaza aproape nimeni, scrie extranews.ro.

Groza le-a gatit, pe fiecare in parte, cel putin o data, si spune ca se bucura de privilegiul de a impartasi autenticitatea bucatariei taranesti.
Adauga ca datoria oricarui bucatar este sa spuna totul, fara rest…

„Absolut toate secretele. M-am saturat de carti de bucate scrise de oameni care, din motive care-mi scapa, nu spun chiar totul. E un lucru trist sa nu ramana niste retete cu toate amanuntele doar din dorinta de a proteja nu stiu ce secrete.

E o prostie, pana la urma. Iesi in public ca sa zici ca nu poti spune chiar totul. Atunci stai acasa si gateste-ti secretele. Ce va conta peste 50 sau 100 de ani?
Am acasa vreo doi metri cubi de literatura de specialitate, dar ce am descoperit la socacitele din Salaj dovedeste o intelegere superioara a lucrurilor. Care poate fi, si trebuie, impartasita”, spune Groza.

„Socacitele” implineau (implinesc) la tara ceea ce acum a ajuns responsabilitatea organizatorilor de evenimente ori a firmelor de catering. Se asigurau de buna randuiala si de prepararea bucatelor la botezuri, nunti sau pomeni.
Mircea Groza, impreuna cu un prieten de la Muzeul de Istorie si Arta din Zalau, periaza judetul de la sud la nord in cautarea unor retete „pierdute”. O anumita rutina nu-l indeparteaza de „fascinanta lume” a satelor din Salaj.

„Sunt oameni fabulosi, multi dintre ei cu amintirile intacte din perioada copilariei lor. Nu exista iesire pe teren in care sa nu gasesc un lucru incredibil. Impreuna refacem niste retete, pe care apoi le incerc pana simt ca asa ar fi fost candva gatelile bunicilor nostri.
Aceeasi tocanita are gust diferit de la casa la casa, ca sa nu vorbesc de la o ulita la alta. Fiecare gospodina are un stil de a gati, o anumita forma de a combina ingredientele.

Mai mult, tehnologia e foarte importanta. In ce sens? Zice matusa sau bunica: «No, acuma-i vremea sa tragi deoparte pe ploaptan (plita) labosu’ (cratita), ca nu-i nici o graba, si ocupa-te de aialalta!» Adica asta-i adevaratu’ slow-food!
Sau: «- Gheorghica, facut-ai focul in cuptorul cocator, ca io mintenas asog pita (a da aluatului forma painii)? – Facut! – Da’ cate lemne ai pus? – Doispe mari si unu’ mic».

Ei bine, oamenii stiau cum functioneaza fiecare instalatie din gospodaria lor. Aici, de regula, femeile traiesc mult mai mult. Au o rezistenta incredibila, femei ramase vaduve de 40-50 de ani”.

Maestrul Groza spune ca e foarte greu sa obtii o alimentatie sanatoasa in marile orase. Lipsa timpului te va duce, in cele din urma, in fata caselor de marcat din supermarketuri. Iar acolo, de cele mai multe ori, ce e-n mana e si minciuna.
„Evitati etichetele pe care sunt inghesuite foarte multe informatii, cu scris aproape ilizibil. Cand intrati intr-o piata, cautati-o pe cea mai necajita babuta, uitata de toti intr-un coltisor, si cumparati de la ea.

Nu alegeti cel mai mai mare spanac, produsele cele mai aratoase. Incercati sa cumparati de la tarani, de la producatorul primar. E foarte greu, e nevoie de timp pentru asta, sa poti face cele mai bune alegeri pentru familia ta”.