Copacii de la Prislop ne zâmbeau și ne îmbrățișau. Hram ca la Nicula, dar zi de zi. Îngerul păzitor, jandarm în timpul serviciului, non-stop. Ce stare plutește în aer și ce stare domnește în noi!
Ore în așteptare ca să ajungem să sărutăm Crucea (imaginea pelerinajului vieții spre Cel Dorit). Coada, așteptarea și privegherea nu se termină, mereu vin alții din spate și ne susțin. Oricâți pleacă, vin și mai mulți, ca pe vremea martirilor.
Înaintări mici dar cu fiecare clipă distanța se scurtează. Unii în față, alții în spate dar ajungem în același loc. Fericire – mir- har. Stăm cu toții la rând la moarte, la înviere, la veșnicie. Stăm blocați în traficul duhovnicesc.
Sute de icoane cu Maica Domnului dăruite caselor convertite, sute de acatiste, sute de gânduri curate și mii de lacrimi purificatoare. Unii se agită, se tulbură și se grăbesc. Toți suntem păcătoși și oportuniști ambulanți care cerșim iertarea.
Timpul estimat se dublează, stăm și la prelungiri. Unii vor doar un selfie, în grabă. Înainte erau puțini credincioșii, acum sunt puțini scepticii. Romanii acuzau noutatea Mesajului, neo-păgânii acuză vechimea lui.
Iartă-ne, Părinte Arsenie, că fotografiem clipa în loc să înveșnicim iubirea! Iartă-ne, Părinte drag, că nu știm ce flori duhovnicești să-ți aducem. Mulțumim, Părinte viu, pentru tot harul transmis de către Domnul prin tine, spre noi! Mulțumim, Părinte scump, pentru bucuriile inimii pe care le dăruiești unor netrebnici ca noi! Ajută-ne, mijlocește pentru noi și iartă-ne!
Iartă-ne că te apelăm doar la necaz! Mulțumim! Nu mergem pe încercate, cu Hristos mergem pe sigur, precum ne povățuiești. Mulțumim că ne amintești să Îl punem pe Hristos la baza activității noastre! Să Îl copiem cât mai bine pe Hristos!
Hristos în mijlocul nostru! Este și va fi! Viu și lucrător (atunci când ne amintim de Dumnezeu, să înmulțim rugăciunea, ca atunci când ÎL vom uita, să Își aducă aminte El de noi).
Iartă-ne pentru atmosfera de delăsare, pentru lene, lăcomie, indiferență, judecarea aproapelui și mijlocește la Hristos iertarea noastră! Ajută-ne să ne îmbogățim mintea cu gânduri luminoase și despătimitoare.
Iartă-ne că mulți nu avem habar că există Liturghie duminica! Roagă-te pentru noi muribunzii, Părinte Arsenie! Suntem prea țâfnoși și nu vrem să îngropăm calomniile, ne preocupă păcatele altora. Păcatul ne dă de gol și ne face lași.
Cu toate acestea, sunt în miezul planului divin și suntem iubiți iar viața lui Hristos trebuie să se exprime în viața discipolilor. Pe Cel ce a nimicit moartea Îl slujești, Părinte înveșmântat în Hristos! O cărămidă în zidul lui Hristos ești, El este totul pentru tine: adevăr, lumină și pace. Nu există mai mare asigurare decât încrederea în Hristos, Părinte înveșmântat în Hristos! Hristos este dorul inimii tale!
Părintele Arsenie: mărturie, mărturisire și putere de viață. Atenție îndreptată pe transfigurare și nu pe aparențe. Transmiterea credinței este favorizată de întâlnirea cu un astfel de om duhovnicesc.
Prislop: certitudinea va naște din nou certitudine în alții. Sufletul nemuritor al Părintelui înveșmântat în Hristos este o tăbliță curată pe care Duhul scrie semnele Sale. Teolog profund și predicator de excepție, cu dăruire nemărginită. Nu există altă Cale, nu există altă Viață și nu există alt Adevăr…
La Prislop afli că exiști
Întâlnirea care-ți marchează întreaga existență: este Viața lui Hristos, prelungită în sfinți. După această revelație realizezi că hainele prea mari îți incomodează trupul, că averile prea mari îți sufocă sufletul. După această revelație ești eliberat și vrei doar să păstrezi nemurirea. Calea strâmtă nu e cea mai simplă dar este singura sigură și înțelesurile se luminează. Nu sunt fericiți cei prea îndestulați, ci cei smeriți.
Părintele Arsenie Boca și toți sfinții te ajută să te branșezi la linia lui Dumnezeu
Dacă vrei, și numai dacă vrei, să trăiești, păzește poruncile! Dar dacă nu vrei, negreșit vei muri. Să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima ta. El va alunga neprietenii din calea ta și-ți va trimite semne, indicii și minuni mari… doar să le vezi. Câtă vreme rămâi în ascultare, va face milă cu tine. Vei fi binecuvântat și neputința va fi alungată.
Mare lucru: să-ți petreci ziua, viața, în rugăciune! Roagă-te din toată inima și din tot sufletul și cu toată puterea, cu tot cugetul. Fără Dumnezeu viața ta este doar o zbatere neputincioasă.
Mesajul Părintelui Arsenie Boca limpezește mințile nerăbdătoare, reîmpacă familii, mântuiește generații.
Mesajul lui este unul rupt din inima creștinismului, este unul autentic, care transmite o stare de fericire și de liniște, dincolo de filosofia materialistă. Știm că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, cum ne spune părintele și de dincolo de moarte. Mesajul este unul deosebit de optimist, tocmai pentru că este unul realist: prin smerenie ne vedem păcatele și ne lăsăm găsiți de Dumnezeu.
Prin ascultare de Dumnezeu, suntem total liberi de păcat. Ni se întâmplă să mai uităm de El, însă El nu uită de noi niciodată. Cheia este evidentă: creștinismul nu este o afacere de duminică. Este o strădanie de toate zilele. Dumnezeu nu este un bunic vizitat doar duminica la azil cu un Tată în legătură permanentă de iubire cu noi.
Găsiți Prislopul din voi! În fiecare dintre noi există o oază de liniște, de regăsire interioară, dincolo de agitație și de freamătul de zi cu zi. Alergăm și obosim și deseori uităm care este Ținta urmărită. Hristos este ținta și, totodată, este și Calea. Din fiecare eșec învățăm să ne bazăm pe Dumnezeu și învățăm să fim modești.
Din fiecare eșec învățăm să ne corectăm și să fim perseverență. Asta înseamnă că eșecul este doar un pas în drumul spre victorie. În loc să cădem în deznădejde, spovedim eșecurile, îndreptând astfel fiecare eroare. Există o modalitate simplă de a pune capăt unui obicei prost: să nu te apuci niciodată de el!
Lupta noastră pentru fericire este asemenea unei confruntări cu o gorilă: nu ne oprim când obosim cu atunci când obosește gorila. Fiecare lacrimă de pocăință sinceră ne înscrie în Cartea Vieții și fiecare zi de post, de rugăciune și de milostenie ne aproprie de Prislopul Ceresc.
Așadar, ce este de făcut?
Părintele ne răspunde: „În momentele de limpezime de minte, că sunt, să ne dăm seama că la mijloc este o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu. Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta, anume conștiința. Să ascultăm conștiința și nu dreptatea noastră. Să căutăm, căci mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la liniște. Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima smerită și înfrântă, Dumnezeu nu o va urgisi.”
