Este considerată cea mai veche rugăciune a Ortodoxiei, lăsată chiar de către Mântuitorul Iisus Hristos.
Toți cei care o rostesc cu multă credință pot scăpa de cele mai grave probleme.
Iar multe persoane se confruntă cu diverse afecțiuni. Rugăciunea către Mântuitor curăță mintea și inima omului, precum și corpul său, chiar și de cele mai grele boli.
Rugăciunea ne-a fost lăsată de Mântuitorul Hristos în pilda vameșului și a fariseului. Ea poartă mai multe denumiri, „rugăciunea minții”, „rugăciunea inimii” sau „rugăciunea lui Iisus”. De asemenea, are și mai multe forme:
„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, dar poate să îmbrace și alte forme asemănătoare. Iată ce trebuie să rostești cu sufletul curat în fiecare zi pentru a te face bine și pentru a-ți ușura inima și mintea:
„Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!
Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.
Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră.
Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.
