Se stie că în Japonia samuraii erau considerați cei mai viteji, corecți și înțelepți oameni şi era o adevărată onoare să porți acest titlu.
Într-un sat japonez trăia un bătrân samurai.
Un luptător tânăr, care auzise de acest bătrân samurai a venit la el.
Tânărul era considerat rău și crud, în mediul sau.
Făcea lucruri provocatoare și îi înfuria mereu pe cei din jurul sau.
Auzind de bătrânul samurai, s-a gândit că trebuie neapărat să-l provoace și să-i arate cât de puternic este el.
S-a dus la bătrân și a început să arunce cu pietre în el, dar acesta își vedea de învățăturile sale, nici nu s-a clintit.
Furios, tânărul a început să-i adreseze cuvinte urâte, dar bătrânul nici nu l-a auzit.
Dacă a văzut că nu reușește nici așa să-l facă pe bătrân să reacționeze, a plecat.
Învățăceii bătrânului samurai au fost uimiți că mentorul lor nu reacționează.
Au mers la el și l-au întrebat:
– De ce nu ai reacționat? Ți-a fost teamă că o să pierzi?
Bătrânul a ridicat capul din cărțile sale și le-a răspuns zâmbind:
Dacă cineva ar veni la voi cu un dar și nu îl acceptați, cine ar deține acel dar?
Darul ar reveni celui care l-a trimis, au răspuns câțiva ucenici.
La fel este și pentru invidie, ură și blesteme. Până când tu nu le accepți, acestea aparțin celui care le-a adus.
Acest lucru este valabil pentru insulte și furie.
Dacă nu le veți acceptă, ele nu vă aparțin.
Sunt ale celui care le spune, deci nu vă pot afecta viața, sănătatea, emoțiile și gândurile.
Lăsați oamenii să spună ce vor, pentru că nu spun nimic despre voi, ci despre propriul caracter.
Liniștea este mult mai importantă decât cuvintele rău intenţionate ale unor oameni.
