-Părinte, de ce astăzi lumea suferă atât de mult?
-Din cauză că Dumnezei o iubește. Tu, ca monahie, te scoli dimineața, îți faci canonul, rostești rugăciunea lui Iisus, faci metanii, etc. însă pentru mireni, greutățile prin care trec sunt canonul lor; și prin ele se curățesc.
Iar acestea le pricinuiesc un bine mai mare decât traiul bun lumesc, care nu-i ajută nici să se aproprie de Dumnezeu, nici să dobândească răsplata cerească. De aceea, trebuie să le primească ca pe niște daruri ale lui Dumnezeu.
Bunul Dumnezeu, ca un Părinte bun, prin încercările pe care le îngăduie, își educă copiii Săi din dragoste, din bunătatea Sa dumnezeiască, iar nu din răutate sau din dreptate lumească, juridică, pentru că vrea ca aceia să se întoarcă la el. Adică Dumnezeu, vrând să mântuiască făpturile Sale și ca ele să moștenească împărăția Lui cea cerească, îngăduie încercările pentru ca omul să se lupte, să se nevoiască și să dea examene la răbdarea în dureri, astfel încât să poată diavolul să-I spună: „Cum îl răsplătește pe acesta, sau cum îl mântuiește de vreme ce nu s-a ostenit?”. Pe Dumnezeu nu-L interesează viața aceasta, cu cealaltă. El se îngrijește de noi mai întâi pentru cealaltă viață și apoi pentru aceasta.
-Părinte, dar de ce Dumnezeu unor oameni le dă multe încercări, în timp ce altora nu le dă deloc?
Ce spune Sfânta Scriptură? „Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește”. Un tată, de pildă, are opt copii. Cinci dintre ei stau lângă tatăl lor, iar trei pleacă de acasă și nici ni se mai gândesc la el. Dacă cei care stau lângă el fac vrei neorânduială, tatăl lor îi trage puțin de urechi, sau le dă vreo pălmuță, iar dacă sunt cuminți, îi mângâie și le dă o ciocolată. În timp ce aceia care sunt departe, nu primesc nici mângâiere, nici palmă. Tot astfel face și Dumnezeu. Oamenilor care sunt lângă El și celor care au intenție bună, dacă greșesc puțin, le dă câte o pălmuță și astfel își achită datoria.
Sau dacă le dă mai multe, mai și depun în casieria cerească. Iar celor care sunt departe de Dumnezeu, le dă ani îndelungați pentru a se pocăi. De aceea vedem pe unii mireni că săvârșesc păcate grave și cu toate acestea au bunuri materiale din belșug și trăiesc mulți ani, fără să treacă prin încercări. Și aceasta se face din iconomia lui Dumnezeu, pentru a se pocăi. Iar dacă nu se vor pocăi, în cealaltă viață vor fi fără de răspuns.
Sfântul Paisie Aghioritul
Extras din „Viața de familie”, Ed. Evanghelismos, București, 2003, pag. 211-213
