Nu mi-e rușine să spun că am bani. Pot să-mi cumpăr orice. Și totuși, viața mea e GOALĂ. Sunt un om nefericit. Am fost la psiholog

Chiar daca are tot ce isi doreste si nu duce grija de nimic, o femeie a simtit ca nu-si gaseste liniste, ca nu e fericita. Atunci, a decis sa mearga la psiholog. Povestea ei incepe asa:

„Nu mi-e rusine sa spun ca am bani. Ma imbrac foarte bine si folosesc cele mai scumpe parfumuri. Imi schimb masina o data pe an. Totusi viata mea e goala. De ce nu sunt fericita?

Am ales cel mai bun psiholog, are cabinetul in centrul orasului si e foarte bine cotat. O sedinta costa o avere.
I-am spus ce ma apasa. I-am spus ca nu sunt fericita, desi am tot ceea ce si-ar dori oricine, scrie unica.ro.

Ceea ce a facut imediat dupa ce m-a ascultat m-a socat.

– Am sa o rog pe Maria, femeia de serviciu sa va spuna cum a gasit dansa fericirea. Tot ce trebuie sa faceti este sa o ascultati.
Am acceptat. Ce aveam de pierdut? Ma gandeam ca am dat atatia bani sa ascult povestea femeii de serviciu…

Femeia a intrat in biroul psihologului tinand in mana un mop. L-a pus deoparte si la indemnul psihologului s-a asezat langa mine si a inceput sa povesteasca.
“Acum un an, sotul meu a plecat intr-o tara africana sa munceasca, dar a facut malarie si s-a stins. Trei luni mai tarziu, singurul meu copil, baiatul meu s-a stins si el intr-un accident de masina. Nu mai aveam nimic si pe nimeni. Nu mai aveam pentru ce sa traiesc. Nu mai puteam sa dorm, sa mananc, sa zambesc si chiar m-am gandit sa ma sinucid.

Intr-o seara, pe cand ma intorceam de la serviciu, pe langa blocul meu s-a luat dupa mine un pui de pisica pricajit. Mi s-a facut mila de bietul animal. Era racoare afara, asa ca l-am bagat in casa si i-am dat niste lapte. A lins farfuria si apoi a tors, s-a frecat de picioarele mele si pentru prima oara, dupa luni bune am zambit. M-am oprit un pic si mi-am dat seama ca, daca ajutand o biata pisica m-a facut sa zambesc, poate ajutand oamenii ma va face fericita.
A doua zi am facut niste fursecuri si le-am oferit unui vecin mai in varsta, care era singur si bolnav.

In fiecare zi am facut ceva pentru cineva. Cand am vazut ca gesturile mele ii fac fericiti, am devenit si eu fericita.

Astazi, nu cunosc pe nimeni care sa doarma si sa manance mai bine ca mine. Eu am gasit fericirea, oferind-o altora.”

Auzind-o pe femeia aceasta modesta vorbind, am plans. Aveam tot ce se putea cumpara cu bani, dar pierdusem lucrurile pe care nu le puteam cumpara.
Frumusetea vietii nu este data de fericirea ta, ci de cat de fericiti sunt cei din jurul tau, din cauza ta.
Fericirea nu este o destinatie, e o calatorie.
Fericirea nu se gaseste maine, ci azi.
Fericirea nu este o dependenta, ci o decizie.

Fericirea este ceea ce esti, nu ceea ce ai.”