La întrebarea din titlu sper să primesc răspuns de la cei care vor citi acest editorial, pentru că, probabil, va ajunge și în fața ochilor vreunei soacre…
Nu distrugeți iubirea, ci pe copiii voștri, asta ar trebui să vă fie primul gând.
Există o artă prin care unii oameni îi fac să sufere pe alții. Nu contează dacă i-ai greșit, direct sau indirect, acei oameni care întreprind bine arta de a face zile amare altcuiva, vor face rău indiferent cât ai lupta să le demonstrezi că vrei ca totul să fie în armonie. Sigur, astfel de persoane întâlnești la tot pasul… la serviciu, în colectivul de prieteni, chiar și la ghișeul de la bancă. Dar ce te faci când ai un astfel de om acasă și se numește soacră?!
Mă uit cu stupoare cum se destramă zeci de cupluri în jurul meu din cauza mamelor de băieți sau invers, de fete.
O soacră care nu-ți iubește și nu-și respectă nora, nu are aceste sentimente nici pentru propriul fiu, să fiți siguri de asta. Dacă le-ar avea, cu siguranță nu i-ar supune „aleasa” la un lung șir de suferințe și umilințe și totul doar pentru că e soacra și-așa e datina.
Trist este că un astfel de personaj, de multe ori malefic în toată structura sa, distruge căsnicii fără să aibă mustrări de conștiință, nu plătește niciodată pentru că distruge nu doar o căsnicie, ci vieți, suflete, speranțe.
Astăzi vă istorisesc o poveste pe cât de reală, pe atât de tristă…
Doi copii care s-au iubit, s-au căsătorit și acum devin doi străini pentru că părinții lui au „grijă” să fie așa.
Fără prea multe explicații, fără durere că fiul lor poate sugera că va pierde femeia căreia i-a jurat iubire până când trecerea în neființă îi va despărți. Din păcate, influența negativă a socrilor se pare că este uneori mai puternică decât încetarea funcțiilor vitale, scrie ortodoxia.rol.ro.
Povestea:
„Sunt căsătoriți, se iubesc, altfel nu se luau. S-or fi grăbit cu nunta, nu zic, dar amândoi păreau a fi siguri de dorințe, sentimente.
Părinții mirelui s-au împotrivit viitoarei nurori, nu că ar fi avut ceva să-i reproșeze. Văzându-se neacceptată, fata a vrut să renunțe la nuntă. Ei s-au opus; spuseseră la lume că urmează să li se însoare feciorul. Tinerii s-au înțeles mereu, discuții au mai fost, ca în orice relație, dar lor le era bine împreună, până de curând când socrii s-au gândit că ar fi mai bine fără nora prin preajmă.
Ce contează ce vrea fiul? Ei sunt părinții, știu ce e mai bine pentru copilul lor, doar l-au făcut, l-au crescut, spun că-l iubesc, deși faptele arată contrariul. Deciși să-l scape de fiu de soția „nedemnă”, deși nu făcură o lună de când juraseră să nu se mai bage vreodată în viața lor, de când îi promiseseră fiului că îl lasă în pace să-și trăiască viața așa cum crede de cuviință, părinții de băiat au luat decizia să-și gonească nora.
I-au spus în gura mare să-și ia lucrurile și să plece din casa la care ei au muncit ani de zile, să le lase fiul în pace, căci l-a distrus (omul nici măcar nu a fost întrebat, dar știu ei, că-s părinți de băiat, nu?) și ai somat-o să plece, altfel… viitorul îi va fi sumbru.
Umilită, neînțeleasă, fără prea mult sprijin de la cel care îi era încă soț și care nu iese din cuvântul mamei, femeia și-a făcut bagajele și a plecat. Spera ca el să vină cu ea, la casa ei, așa cum îi promisese cândva că îi va fi alături și la bine și la rău, dar tăticul de băiat i-a șoptit în ureche, plin de înțelepciune: „Unde să pleci, tată? Să fii măgar închiriat? Lasă-o să se ducă, mai sunt fete pe lume!”
Și uite așa s-a încheiat o poveste de dragoste ce ar fi putut să fie una demnă de povestit nepoților. Cu durere și înverșunare spun că soțul trebuia să-și urmeze soția, să nu rămână alături de mama. Până la urmă, cine-i va fi alături până la finalul vieții, atunci când va avea, poate, 80 de ani?
Așa vrei tu să fie mama fiilor tăi, umilită și alungată, poate chiar lovită în plină stradă de soacră?!
Unele mame de băieți nu înțeleg că soția îți devine familie. Lăsați-vă băieții să-și aleagă soțiile, lăsați-i să-ți clădească viața și căsnicia alături de femeile pe care le iubesc.
Soacrelor, dacă fiul vostru s-a însurat, nu înseamnă că vă va uita, că nu vă mai iubește. Dacă l-ați crescut așa cum trebuie, va fi bine. Și voi, și el! Este mare păcat (dacă aveți credință în Dumnezeu) să interveniți între doi oameni care se iubesc.
Veți plăti până la urmă. Toate se plătesc în viața asta!
Nu distrugeți iubirea, pentru că odată cu ea, distrugeți suflete. Nu orice suflete: pe ale copiilor voștri.
Discussion about this post