E imposibil sa o ratezi, daca mergi spre Durau, caci sta chiar in mijlocul apelor, la confluenta Bistricioarei cu Bistrita, in locul numit de localnici „Gura Largului”. O stanca atat de inalta, ca nicio viitu ra nu a trecut peste crestetul ei, un monolit de care se izbesc valurile, fara nicio izbanda.
I se spune „Piatra Dra cului”, insa, parca pentru a mai imblanzi legenda ivita in jurul ei, omul i-a fixat o cruce deasupra. Chiar si asa, cei care ii stiu povestea, nu trec pe acolo fara sa aiba un sentiment de teama, sa nu fie cumva ”diavolul” in preajma… Si asta pentru ca piatra cu pricina cica si-ar schimba locul in fiece noapte, miscata de insusi seful Tartarului.
Legenda spune ca sufletul oamenilor asa se inraise si credinta lor asa de tare se stirbise, ca Dracul s-a dus la Dumnezeu cu o cerere: „Nu-i vezi cat de netrebnici sunt, Doamne, ce trebuinta mai ai de ei? Da-mi-i mie!”, ar fi zis. Iar Dumnezeu s-a invoit, cu o singura conditie: sa smulga o piatra sacra de pe varful Ceahlaului si, pana la cantatul cocosilor, sa o puna la Talpa Iadului.
Zis si facut. Tartorul a smuls piatra si a plecat cu ea spre taramul lui. Dar pe cand era deasupra apelor – desi inca nu se ivisera zorile – un cocos nu stiu ce vis avu ca s-a trezit si s-a pornit pe cantat (Diavolul ar fi acuzat mai apoi un siretlic al lui Dumnezeu, care trimisese o geana de lumina pe la ochii cocosului, dar cine sa-l dovedeasca!).
Cert e ca la cantecul rebel, dracul a dat drumul pietrei din maini si ea s-a rostogolit chiar acolo, in locul in care valurile celor doua rauri se ciocnesc, scrie mesajeinspirationale.com.
Se mai spune ca, in fiecare noapte dracul se intoarce pe furis si incearca sa mute piatra din loc, convins ca in ziua in care va reusi sa o puna la Talpa Iadului, domnia lui Dumnezeu pe pamant va sfarsi si Lumea va intra in stapanirea lui.
Cum spuneam, localnicii au asezat o cruce in capul pietrei, pentru ca sa nu se maia propie de ea noaptea, astfel nu-si va duce la bun sfarsit planul. Unii spun ca de atunci piatra sta pe loc. Altii insa pot jura ca-n fiecare dimineata tot e urnita nitel mai spre dreapta. Ori spre stanga? De fapt, de-atatea veacuri, nimeni nu a facut vreo masuratoare.
Iar scepticii spun ca totul nu e decat o iluzie optica. Dupa cum sunt apele de involburate, dupa cat e de senin cerul ori dupa cat de limpede ti-e pirivirea, piatra poate sa-ti para ca sta pe loc ori ca se misca, noapte de noapte.
Discussion about this post