Această rugăciune este una specială și trebuie rostită de fiecare dintre noi în Sfânta zi de Duminică. Spusă din tot sufletul și cu credință și speranță, are efecte benefice.
„Ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale.
Inima mi se bucură și se desfătează când stau și cuget cum că numai Tu Însuți ești Dumnezeu Atotsfânt, Atotînțelept, Atotputernic, necuprins, încât nici o bunătate și nici o mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în Trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te măresc, Ție mă închin și-Ți servesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea mea.
O, Părinte Sfinte, îndură-Te de noi! O, Binecuvântat Fiu al lui Dumnezei, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi Darul și acoperământul Tău! Mult îndurate Stăpâne, rogu-Te să uiți păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumesc din toată inimă pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zilele, mai vârtos însă pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulțimea păcatelor mele, ci aștepți căința mea, ca un iertător Atotbun și îndurat.
Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi Darul ca să petrec bine și creștinește în această săptămână și să nu mai păcătuiesc Ție, nici cu cugetarea, nici cu cuvântul, nici cu fapta, întru mărirea și onoarea Învierii Tale celei de-a treia zi și a venirii Duhului Tău Celui Sfânt asupra Apostolilor.
Îndeosebi mă rog pentru ajutorul Tău, Prea Bunule Stăpâne, ca să mă cunosc pe mine, să mă căiesc de păcatele mele și să mă îndreptez cu mărturisirea; iar în ora morții să fiu aflat pregătit, cuminecat și cu inima curată, și să fiu aflat demn de Împărăția Ta cea veșnică. Amin!”
Iată pentru ce cinstim, mai exact, Sfânta Duminică
Cinstim Sfânta Duminică pentru că este ziua cea dintâi a creației lumii; pentru că este ziua în care a înviat Domnul din morți, biruind moartea, când a deschis Raiul care fusese încuiat din clipa izgonirii primilor oameni din Eden.
Cinstim Sfânta duminică pentru că în această zi, adică în Duminica Rusaliilor, S-a pogorât Duhul Sfânt peste Sfinții Apostoli și, prin ei, peste toată lumea.
Mai mult, cinstim această zi, prima zi a săptămânii, deoarece în această zi se săvârșea de către Apostoli Sfânta Liturghie, numită și frângerea pâinii, când se împărtășeau toți cu trupul și Sângele Domnului.
Duminica mai este numită și ziua a opta, adică prima zi după sâmbătă, care este ziua a șaptea. Astfel duminica, adică ziua a opta, simbolizează tainic viața veșnică cu Hristos, cânt toți cei mântuiți vom fi în împărăția Cerurilor, înaintea tronului Preasfintei Treimi. Așadar, iată ce mare este însemnătatea Sfintei Duminici.
Sursa: Arhimandrit Ioanchie Bălan, Călăuză Ortodoxă în Familie și Societate, p.24
Păcatul lucrului în zi de Duminică
În cele șapte zile câte sunt într-o săptămână, Dumnezeu ți-a dat șase pentru lucru și a șaptea o vrea să o sfințești pentru El. Dar tu o vrei și pe a șaptea pentru tine.
Într-o zi de duminică un țăran lucra la câmp în timp ce consăteanul lui credincios se ducea la biserică. Primul începu să-și bată joc de vecinul lui, considerându-i-l habotnic.
Credinciosul îi spune:
-Prietene, ce ai spune dacă eu aș avea 7 galbeni și aș da 6 galbeni unui cerșetor pe care l-aș întâlni în drumul meu?
-Aș spune că ești foarte darnic, răspunse țăranul necredincios, puțin ironic.
-Dar ce ai spune dacă acest cerșetor, în loc să-mi mulțumească, mi-ar cere și pe al șaptelea?
-Aș spune că e un om de nimic, un netrebnic și că-și merită spânzurătoarea.
În acel moment, cel care mergea spre biserică îi zise zâmbind:
-Ei bine, ți-ai rostit propria ta osândă, căci din șapte zile câte sunt într-o săptămână, Dumnezeu ți-a dat șase pentru lucru și a șaptea o vrea să o sfințești pentru El. Dar tu o vrei și pe a șaptea pentru tine. Faci întocmai ca acel cerșetor.
Necinstirea Duminicii ca zi a Domnului și Creatorului Universului o practică foarte mulți dintre creștinii botezații în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Ne dorim din tot sufletul împlinirea multor dorințe, sănătate, ne dorim spor în toate… dar fără de Dumnezeul Cel Adevărat.
Ne-am făurit dumnezeul propriu, acel dumnezeu care ascultă de noi, căruia îi facem noi legile și regulile. Prin aceasta ne facem vinovați de ruperea armoniei lui Dumnezeu, pentru că în toate facem voia noastră și nu cea dumnezeiască adevărată.
Iată cât se superficial tratăm această necinstire a Duminicii ți cât de mic nu se pare acest păcat. Iată cât de neînsemnat ni se pare a face cu totul altceva atunci când întreaga creștinătate se roagă în Biserici.
Să cugetăm, așadar, cu atenție. Să vedem cum și noi de multe ori ne rostim singuri sentința, asemenea batjocoritorului din pilda de mai sus.