Rugăciunea este arma cea mai de căpătâi şi de trebuinţă. Învaţă să te rogi, şi vei birui toate puterile răului ce-ţi dau năvală.
Rugăciunea e o aripă, credinţa e cealaltă, iar amândouă ne poartă la cer. Dar nimeni nu poate zbura doar cu o aripă: rugăciunea fără credinţă e la fel de zadarnică precum credinţa fără rugăciune. Dacă credinţa ţi-e tare puţină, poţi să strigi cu folos: Doamne, dă-mi credinţă!
Acela ce vrea aer curat şi soare deschide fereastra. Ar fi o nebunie să stai în spatele draperiilor trase şi să spui: nu e lumină, nu e aer de respirat! Lasă să vieţuiască în tine această imagine cu privire la efectul rugăciunii. Puterea sau harul lui Dumnezeu este pretutindenea şi în tot locul la îndemâna tuturora, dar nu poţi lua din ele fără să doreşti şi să lucrezi pentru aceasta.
Extras din „Calea Asceţilor”, trad. de Pr. Dan Bădulescu, Ed. Scara, Bucureşti, 2002, pag. 43
Discussion about this post