Oare există vreun părinte care nu a țipat niciodată la copilul lui? A țipa la copil și mai ales a folosi injurii și jigniri poate fi la fel de dăunător că bătaia. Țipetele părinților reprezintă violență verbală și afectează copiii pe plan emoțional, îi fac să fie mai îngrijorați și îi împiedică să se implice voluntar și degajat în jocuri.
Știm că mulţi părinţi se îngrijorează că le pot face rău copiilor atunci când țipă la ei, dar, cu toate astea, ajung invariabil să ridice tonul la cei mici. În funcție de stilul familiei și de personalitatea copilului, țipatul îi face pe cei mici să fie neîncrezători sau temători, putând, astfel, să fie foarte dăunător.
Care sunt nevoile copiilor?
Copiii au nevoie:
- să se simtă iubiţi;
- să se simtă în siguranţă;
- să se simtă apreciaţi;
- să simtă că cineva le poartă de grijă;
- să simtă că pot reuşi anumite lucruri;
- să poată fi de ajutor;
- să aibă şansa de a explora şi a experimenta lucruri noi.
Ce îi afectează cel mai mult pe copii?
Desigur, contează mult cuvintele pe care le adresezi copilului, dar și schimbările de ton produc anxietate și nesiguranță. Însă, cele mai nocive sunt:
Țipetele și amenințările: “Dacă mai faci asta încă o dată, te las aici și plec acasă!”
Țipete în care le spunem că viața noastră ar fi mai bună dacă ei n-ar exista: “Mă faci să mă satur de viața asta!”,
Comparațiile cu alți copii: “De ce nu poți să fii și tu la fel de liniștit ca sora ta?”.
Țipetele în care folosim etichetări: “Ești dezordonat, împrăștiat, enervant!”, “Ești murdar ca un porc!”etc.
Învinovățirile: “Mereu îmi dai dureri de cap!”.
Subminarea: “Fac eu asta, că dacă e să aștept după tine, nu terminăm niciodată.”
Descurajarea: “De ce mereu trebuie să greșești?”.
În general, există două reacții pe care le pot avea copiii atunci când părinții țipă la ei, niciuna dintre ele benefică:
– țipă și ei, devenind violenți verbal
– devin inhibați, speriați sau rușinați
Înainte de a pune în aplicare orice sfat pentru părinţi, încearcă să te gândeşti că nervii nu vor duce la nimic bun, în plus poate contribui la răcirea relaţiilor dintre părinţi şi copii.
Iată câteva sfaturi pentru părinţi, care ţi-ar putea prinde bine!
1: Respiră!
Inspiri, expiri şi repeţi. Acest exerciţiu îţi va fi de folos pentru a te linişti. De fiecare dată când simţi că sângele ţi se urcă la cap şi eşti pe cale să explodezi, întoarce-te închide ochii şi respiră. Răgazul te va ajuta şi să-ţi revizuieşti puţin emoţiile. Înainte de a-i spune ceva copilului (sau mai bine zis de a ţipa la copil), respiră adânc, repetă-ţi în minte ce ai vrea să-i spui şi apoi, spune-i pe un ton calm. (Michelle LaRowe, A Mom’s Ultimate Book of Lists)
2: Comportamentul este problema, NU copilul!
Toţi părinţii au copii buni, însă unii dintre ei au un comportament problemă. În general, părinţii se gândesc la educaţia copiilor lor în termeni pozitivi, mai puţin când vine vorba despre comportamentul acestora. Şi, dintr-un motiv sau altul, s-a împământenit această idee că pedeapsa îi va învăţa.
Părinţii nu ţipă la copii şi nu-i pedepsesc când îi învaţă să meargă pe bicicletă, ci îi sprijină, îi încurajează, îi ghidează. Dar dacă loveşte un copil, de exemplu, în parc, următoare reacţie ar putea fi: se duc la copil şi îi spun pe un ton ridicat “NU mai face asta! Ce e cu tine? De ce ai dat?”. Mai sunt şi unii părinţi care nu se opresc aici şi îl ciufulesc sau îi dau vreo două la fund. Dar nu copilul este problema, ci comportamentul său. Nu trebuie îndreptată vreo furie asupra copilului. El trebuie ghidat cum să se poarte data viitoare. (Dr. Rex Forehand, Parenting the Strong-Willed Child)
3: Fii ferm, nu rău
Când copilul a făcut ceva greşit, foloseşte un ton ferm, dar cald. Eşti părintele copilului tău, iar el trebuie să te asculte. Cu cât vorbeşti mai calm şi mai “dulce”, cu atât mai mult impact vor avea vorbele tale. Cu cât ţipi mai puţin, cu atât copilul va înţelege mai bine şi mai repede instrucţiunile, iar tu vei avea mai puţin probleme cu gâtul, încercând să-l convingi să te asculte. (Michelle LaRowe, A Mom’s Ultimate Book of Lists)
Alternative la țipat
Care sunt celelalte alternative pe care le avem când dorim să comunicăm cu copiii noștri?
-Descoperă că disciplina înseamnă să înveți. Originea cuvântului disciplină este “a învăța” astfel că o greșeală a copilului nu este o ocazie de a-l pedepsi, ci o ocazie de a-l învăța cum este bine să procedeze.
-Învață că modul în care disciplinăm are limite. Cu toate că respectarea regulilor este importantă, modul în care o facem contează cel mai mult. De exemplu, trebuie evitate situațiile în care pedepsim copilul pentru că nu a respectat o regulă, deși intenția lui sau rezultatul obținut au fost bune.
-Noaptea este un sfetnic bun
-Ia o mică pauză când devii prea concentrat pe situație și te simți copleșit de emoții negative, precum furia.
-Explorează-ți propriile emoții
-Uneori s-ar putea ca stresul acumulat peste zi să fie cauza pentru care tipi la copil. Chiar dacă comportamentul lui este același în fiecare zi, uneori s-ar putea să explodăm fiindcă “Mi-a pus capac neatenția lui, după o zi întreagă în care am fost îngropată în hărtii și termene limita”.
-Amintește-ți că dacă tipi, copilul nu ține minte ce îi spui
-Deși credem că uneori dacă țipăm ne impunem și transmitem ideea de autoritate, obținem efectul invers. Persoana asupra căreia țipăm va avea o reacție involuntară și inconștiență de alertă. Mesajul nostru nu va fi perceput, iar copilul nu își va aminti decât că te-ai enervat și ai țipat, însă ceea ce ai încercat să îi spui este posibil să nu fie bine înțeles sau ținut minte.
-Nu în ultimul rând, amintește-ți să îți ceri scuze atunci când țipi. Chiar și celor mai liniștiți părinți li se întâmplă să ridice tonul și să se enerveze. După o ceartă sau ieșire nervoasă, amintește-ți să îți ceri scuze astfel încât cel mic să înțeleagă că țipetele nu sunt bune. Calea recomandată este cea a comunicării și a negocierii pentru o bună relație părinte-copil.
Citește aici 5 greșeli grave pe care părinții le fac în educația copilului!
Discussion about this post