Mama și banii
O bătrânică dintr-un sat a rămas văduvă și n-are cu cine să-și împărtășească durerea.
Copiii s-au împrăștiat prin lume și chiar i-au spus să-și vândă casa și gospodăria și să se mute la ei în oraș, că au locuințe mari și confortabile.
Bătrânica a decis să nu se grăbească: “Ca mamă aș putea să trăiesc și fără bani. Iar dacă ei mă primesc fără bani, atunci aș putea vinde totul și mai târziu, nu e o grabă.
Și cine știe ce mă așteaptă în viitor? Nici nu știu la cine să mă duc: și fiica e de treabă, și fiii la fel.
Cândva toți am fost o familie foarte unită. Dar cu timpul poate s-au schimbat și ei, poate au uitat de dragostea de odinioară.
Cum îi mângâiam, aveam grijă de ei și câte nopți nedormite au fost… Atunci eu nu așteptam nici un ban de la ei”.
A venit bătrânica la Mihai, el a primit-o cu drag, de bani nu a spus un cuvânt. Dar după puțin timp Mihai s-a schimbat foarte mult, nu-l mai recunoștea, a devenit ca un străin…
– Fiule, spune-mi, ce ți s-a întâmplat? Spune-mi totul, așa cum făceai când erai copil mic.
– Lasă-mă mamă, am treburi, sunt ocupat, poate e mai bine să te duci să trăiești la Maria?
“Mihai nu mai are nevoie de mine acum, de vrea să închidă ușa din urma mea. Oare cum mă va primi fiica? Ea era atât de bună la suflet când era mică”.
Nici Maria n-a vrut s-o primească: “Mergi la Ionel să trăiești la el ! ”.
“De bani are nevoie, dar de mamă ba!” – se gândi bătrânica înlăcrimată și a mers la Ionel…
A ajuns la Ionel, el era cam mâhnit. Se uita la mamă ca un om străin. Îi spune: “Tu bani să-mi dai! Eu voi cumpăra o mașină! Sau vrei să îi duci la biserica ta?
Aici nu ești musafir, dacă vei trăi cu noi va trebui să plătești pentru asta. Vei avea grijă de copiii mei, dar să nu crezi că vei avea ceva pentru asta. Au trecut vremurile când erai gospodină, azi trebuie să asculți tu de noi. Și nu uita să ții limba după dinți,
Îți voi scrie pe o foaie ce ai voie și ce nu, ce ți se permite să spui și când trebuie să taci. Vecinilor să le zâmbești mereu, să le faci impresia că toți suntem fericiți. Aici toți ne respectă, să fii atentă să nu ne afectezi autoritatea.
Căci ești din altă generația și cine știe cum ne poți face de rușine! Dar bine, hai să vorbim despre bani”.
– Dar de ce nu întrebi mai întâi dacă îi am?
– Ce ai făcut cu ei? Parcă ai vândut toată averea? Înțelege, mamă, fără bani nu ne trebuiești.
Atunci bătrânica a plecat la gară… Ședea plângând la peron, iar vizavi era un colonel cu familia sa.
El o privea cu multă durere și a îndrăznit să o întrebe.
“Bunicuțo, spune-mi, ce ți s-a întâmplat? Poate cineva te-a supărat?”
“Am trăit în oraș puțin la copiii mei. Mi-au spus că fără bani nu au nevoie de mine. Dar oare chiar e vorba de bani, sau mai curând de împietrirea inimilor lor?”
Bărbatul și-a chemat soția, i-a povestit totul pe scurt și a întrebat-o cu drag:
“Poate luăm bătrânica la noi?”
“Eu nu demult mi-am înmormântat mama, pe care am iubit-o foarte mult. Acum totul e trist, lumea s-a schimbat. Hai, bunicuțo, la noi, să ne alini puțin din durere!”
“Îți mulțumesc din inimă pentru grijă! Dar înainte de asta aș vrea să mergeți cu mine la copiii mei. Nu voi plânge și nu le voi reproșa nimic, doar vreau să le spun un cuvânt”.
S-au adunat toți copiii la masă, iar mama le-a spus:
“Am decis să vă părăsesc. De acum acestor oameni le voi fi mamă și lor le voi da toți banii câștigați!”
Vaaai! S-au tulburat grav cu toții și au început să se învinuiască unul pe altul, să caute vinovatul.
De ce îi părăsește mama și pleacă la alții?… Dar colonelul cu o voce dură a oprit toată gâlceava.
“Puteți împărți banii între voi! Vouă vă trebuie bani, iar eu am nevoie de mamă! Eu voi avea grijă de ea.
A plecat mama cu acei oameni pentru totdeauna, dar mereu se ruga la Dumnezeu pentru copiii săi.
În noua familie a fost primită cu multă căldură și nimeni nu i-a cerut nici un ban.
Iar copiii de atunci sunt tulburați de păcate, dragostea de bani le-a alungat toată pacea și de acum nici banii nu le aduc nici o plăcere.
Banii pleacă și vin, iar mama a plecat ca să nu mai vină… Această istorioară e pentru cei care au încă mame în viață.
Să vă deschidă Dumnezeu ochii să vă prețuiți părinții acum, ca mai apoi, când nu va mai avea cine să vă audă, să nu aveți de suferit pentru păcatele de acum!
( text preluat de la un tânăr orfan)
Sursa: romaniinostri.ro
