Sfinte Părinte Efrem, inima mea e sfâșiată de durere și de amărăciune și nu știu ce rugăciune să aduc înaintea ta. Nimic nu mă mai bucură în această viață și poverile și suferințele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare și cumplit de amară. Nu-L mai deslușesc pe Dumnezeu în nimeni și nimic și mă simt ca un om care e omorât de propriile gânduri. Izbăvește-mă, Sfinte, de această asuprire diavolească, căci nu mai pot răbda mâhnirea și urâciunea aceasta ce-mi soarbe vlaga și toată puterea de viață. Tu i-ai văzut pe batjocoritorii și ucigașii tăi și ai răbdat nenumărate schingiuiri și urâciuni din partea lor, dar prin dragostea ta pentru Dumnezeu ai rămas neclintit în credință, înfruntând acea priveliște de iad.
Cu totul m-am slăbănogit, iar din multa durere lacrimile nu le mai pot opri. Nu am la cine să merg, nu este cine să mă audă, nu este cine să mă mângîie, nu este cine să-mi spună o vorbă bună. Fă-te tu toate acestea pentru mine, Sfinte Efrem, și așa cum eu nu știu, tămăduiește și limpezește sufletul meu, ridicându-mă întru nădejde și lumină. Știu că e de necuprins cu mintea toată pătimirea ta mucenicească, și tocmai de aceea te rog pe tine, căci știu că ai răbdat urâciuni nemăsurat mai mari decât ceea ce rabd eu acum. Fie-ți milă de mine ca de un frate mai mic și foarte neputincios și rânduiește în așa fel, încât prin această durere pe care o trăiesc acum să cunosc mai bine ostenelile tale mucenicești și ceea ce înseamnă purtarea de fiecare zi a crucii. Amin.
Sursa: Sfântul Efrem cel Nou – Viața, acatistele, paraclisul, rugăciuni la diferite trebuințe, Editura Sophia, 2012, pag. 103-104
Altă rugăciune a celui cuprins de deznădejde:
Stăpâne, Doamne al cerului şi al pământului, împărate al veacurilor! Binevoieşte a-mi deschide mie uşile pocăinţei, căci întru durerea inimii mele mă rog Ţie, Adevăratului Dumnezeu, Părintelui Domnului nostru Iisus Hristos, Lumina lumii: caută cu îndurarea Ta cea multă şi primeşte ruga mea; nu o lepăda, ci iartă-mă pe mine, cel căzut în multe greşale. Pleacă urechea Ta spre ruga mea şi iartă-mi toate relele pe care le-am făcut, căci caut odihnă şi nu găsesc, nefiind iertat de conştiinţa mea. Pace aştept, şi nu este întru mine pace, din pricina mulţimii celei adânci a fărădelegilor mele. Auzi, Doamne, inima ce strigă către Tine: nu Te uita la faptele mele rele, ci caută spre durerea sufletului meu şi grăbeşte de mă tămăduieşte pe mine, cel crunt rănit. Dă-mi vreme de pocăinţă, pentru harul iubirii Tale de oameni, şi mă izbăveşte de lucrurile cele de necinste, şi nu-mi măsura mie după dreptatea Ta, şi nu-mi răsplăti după vrednicia faptelor mele, ca să nu pier cu desăvârşire.
Auzi-mă, Doamne, pe mine, cel aflat în deznădăjduire, căci cad la îndurările Tale: miluieşte-mă pe mine, cel doborât la pământ şi osândit pentru păcatele mele. Cheamă-mă, Stăpâne, pe mine, cel robit şi ţinut ca în nişte lanţuri de faptele mele cele rele, fiindcă Tu singur ştii să dai dezlegare celor legaţi, să tămăduieşti rănile de nimeni ştiute, pe care doar Tu le ştii, Cela ce ştii cele ascunse: şi drept aceea, în toate durerile mele cele rele doar pe Tine Te chem, Doctorul celor suferinzi, Uşa celor ce plâng, Calea celor rătăciţi, Lumina celor întunecaţi, Răscumpărătorul celor întemniţaţi, Care întotdeauna înfrânezi mânia Ta, cea gătită asupra păcătoşilor, dând vreme de pocăinţă pentru marea Ta iubire de oameni. Străluceşte-mi mie, celui greu căzut, lumina Feţei Tale, Stăpâne, Cela ce eşti grabnic spre îndurări şi zăbavnic spre pedepsire, şi cu îndurarea Ta tinde-mi mâna şi mă ridică din groapa fărădelegilor mele, fiindcă Tu singur eşti Dumnezeul nostru, Care nu Te veseleşti de pieirea păcătoşilor şi nu întorci faţa Ta de la cel ce se roagă Ţie cu lacrimi. Auzi, Doamne, glasul robului Tău care strigă către Tine şi arată lumina Ta asupra mea, cel lipsit de lumină, şi dăruieşte-mi har ca eu, cel lipsit de orice nădejde, să nădăjduiesc pururea în ajutorul Tău şi în puterea Ta.
Intoarce, Doamne, plângerea mea întru bucurie, rupe haina de jale şi mă încinge cu veselie. Şi binevoieşte să mă odihnesc de lucrurile mele şi să primesc tihnă, Doamne, ca aleşii Tăi, de la care au fugit durerea, întristarea şi suspinarea, şi să mi se deschidă mie uşa împărăţiei Tale, ca intrând să primesc împreună cu cei ce se îndulcesc de lumina Feţei Tale, Doamne, viaţa veşnică în Hristos Iisus, Domnul nostru. Amin.
Discussion about this post