Rugăciune la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon – Rugăciune pentru tămăduirea de toate bolile

Rugăciunea Preasfințitului Eremei (Schimnicul) către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, vindecătorul de boli:

„O, Mare Mucenice și Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezei pentru noi și nu lăsa să rămână în noi boli trupești și sufletești de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile și păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească și sufletească – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorințe și împătimire de lucrurile trecătoare pământești – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi, o Sfinte Pantelimon… Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputințele și pentru datoriile noastre – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ținerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule a Sfântului Athos și a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, pe rând cu nemernicia și netrebnicia noastră – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele și feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saț, în nereținere, în desfătare – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deșartă și de cea săvârșită cu judecată – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii noștri de privirile păcătoase… Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deșarte, a cuvintelor rele, defăimătoare. Ne dor mâinile noastre neatinse spre săvârșirea rugăciunii și spre fapta cea de milostenie – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care ușor se îndreaptă spre căi rătăcire și spre locuințele acestei lumi – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Dar cel mai mult ne dor limba și buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte și fără de pricepere – tămăduiește-ne, o, Milostive!

Tot trupul nostru este bolnav: bolnavă este mintea noastră și lipsită de înțelegere, înțelepciune și de cugetare. Bolnavă este voința noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte și se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă și neplăcute lui Dumnezeu.

Bolnavă este închipuirea noastră, care nu dorește și nu este în măsură să conștientizeze atât moartea și suferința veșnică a păcătoșilor, cât și Fericirile Împărăției Cerești, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduiește-ne. Ne doare totul în noi. În neputință este sufletul nostru cu toate puterile și priceperile lui. În neputință este trupul nostru cu toate mădularele lui.

Tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginți, Doctorul cel mult iubitor și sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor și neputințelor, ci tămăduiește-ne cu puterea Harului tău și vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul și pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor și vom mulțumi harului tău purtător de vindecări în vaci. Amin.”